Bună, am revenit aici. M-a apucat dorul de a scrie. M-a apucat dorul de a mă împărtăși, m-a apucat dorul...
S-au întâmplat o grămadă de lucruri de când nu am mai scris. S-au adunat un milion de gânduri, dar cel mi important am fost fericită și un pic sănătoasă.
L-am întâlnit pe El. Unicul și responsabilul de ceea ce am ajuns azi. Am fost activă, curajoasă și dornică de a trăi din plin viața. Dar astăzi am o dorință,vreau să renunț. Să renunț a mă expune lumii. Să trăiesc în lumea mea doar cu El. Mă gândesc să nu mai deschid contul de facebook, sa nu mai public nimic și doar să răspund la telefon sau să îmi sun părinții.
Durerea pe care ți-o provoacă lumea e mai grea și mai dureroasă decât să iți scoată stomatologul o rădăcină de măsea fără anestezie. Durerea pe care ți-o provoacă lumea îți rănește sufletul, iar sufletul rănit fie că se retrage fie că rănește și el alte suflete. Cât de rea poate fi lumea? Îmi este destul de greu să îi înțeleg pe cei ce își bat joc de oameni fără să cunoască adevărul. Detest mincinoșii și pe cei ce bârfesc sau judecă.
Gândul de a-mi pune lacăt la vizuina mea mă depășește deja. Având în vedere că trebuie să mă mut într-un oraș unde nu am cunoscuți o să îmi fie destul de ușor. Sper să și reușesc. Am cunoscut de curând un om. Un om ce a avut greutăți în viață dar, a știut cum să treacă prin ele. Un om ce mi-a spus că nu contează lumea de afară, contează doar lumea ce stă în aceiași cameră cu tine.
Cu ceva zile în urmă am avut un concurs, pe care l-am câștigat, am fost prima ba chiar și chiar de am venit acasă cu o diplomă în mână oricum sufletul meu era rănit. Acea diplomă a fost dedicat unora, unora cu literă mică și fără nici un sens. Constituția capului meu este făcută ca anume astfel de lucruri să mă deranjeze, să mă mănânce și să mă stoarcă de energie. Îmi e greu să îmi revin pentru că am fost călcată pe o rană ce nu o pot ascunde, pe o rană ce ma chinui să o tratez și la propriu și la figurat.
O să mai scriu, pentru că mi-a fost dor, o să mai scriu pentru că e o metodă de a da viață gândurile mele, trăirilor, lucrurilor triste dar și succeselor mele.
V-am cuprins!!!!!
duminică, 15 mai 2016
vineri, 16 august 2013
nu am cerut nimic...daca am vrut ceva, am muncit
... am trait 22 de ani si am ajuns sa vorbesc despre Viata. Ce mi-a dat? Ce am obtinut? De ce m-am temut? Ce mi-am dorit?
Pot sa spun ca pina in momentul de fata am trait implinita, nu regret si nu as vrea sa schimb absolut nimic. Nu ma pling de zilele traite, da nu pot sa spun ca sunt cele pe care eu mi le-am dorit, cele pe care le-am asteptat pot spune chiar si le-am visat. Ce este mai grav, ca incepind deacum se incep zilele cu adevarat grele si o viata care urmeaza sa doara.
Daca nu am avut de ceva parte, atunci acest lucru este sanatatea, ea mi-a lipsit si acum vad consecintele. La o prima vedere parea a fi totul in regula dar defapt nu era deloc asa.
Am si am avut o familie fericita, una unita, care nu imi este si nu mi-a fost niciodata rusine sa ies in lume cu ei. Mi-au dat educatie, m-au invatat cum sa ma comport in societate ca sa nu fiu aratata cu degetul, sa nu rida lumea de mine. Sa stiu sa vorbesc si cu cei de seama mea da si cu un om mai in virsta. Cum sa ma adresez, cum sa cer ajutor, cum sa le multumesc oamenilor. Am avut mereu o haina, nu la moda, da era calda si curata, nu am simtit lipsa hranei, nu am simtit lipsa banului, imi dadeau mereu ca sa-mi ajunga pentru intretinere. Mau lasat sa-mi aleg drumul, oferindu-mi sfaturi. Tata a fost mereu capul familiei, el a condus si a condus bine, dupa reguli proprii, reguli a Clanului Marian inca de pe la stra-strabunelul meu, cred. A avut mereu o tactica diferita de a lumii, da o tactica corecta realizind asta atunci cind am crescut realizind binele pe care ne l-a oferit. Mama-intotdeauna ne-a iubit si ne lasa sa ne facem de cap, ma rog ce a vazut in familia ei asta a oferit si ea cu mici exceptii. Voia mereu sa ne ofere, ma refer la lucru material, ceea ce nu a avut ea parte. Eu pe tata il socot un exemplu, si il compar cu fiecare barbat din viata mea, sinceritatea lui si iubirea asta aparte e ceva specific si unic in acelasi timp. Am trecut impreuna prin multe suntem inca impreuna si vom fi cred pina cind cerul ne va desparti.
Referitor la persoana mea-multe lucruri nu le-am vrut, da le-am acceptat in viata mea, am asteptat sa rtreaca, uneori incercind sa ameliorez lucrurile. Nu mi-am dorit niciodata sa sufar din dragoste, sa raman fara de prieteni, sa simt lipsa parintilor (ma refer la plecarea lor peste hotare), sa nu ma impac cu sora-mea, sa am o problema vizibila si neinteleasa, sau ma rog inteleasa gresit de altii. Cel mai mult ma afecteaza ca un om te judeca fara ati sti povestea, fara a stii ca tu ai kg pe care le ai din cauza unei probleme de sanatate, o problema destul de dificila care se trateaza si efectiv se vede efectul in timp, dupa tratamente lungi si un efort destul de greu.
Intotdeauna am fost diferit si m-am impacat cu asta. Si acum sunt si acum tind sa fiu diferit, asta ma face speciala si unica, insa niciodata nu mi-am dorit sa fiu diferita fizic, sa se vada acest lucru, pentru ca in societatea asta moldava se traieste dupa principiul "prima vedere". ...
A venit timpul sa se schimbe lucrurile. A venit timpul cind il vad pe taica-meu suferind de boala si eu nu am cum sa-l ajut- asta este cel mai grav. A venit timpul cu adevarat sa sufar, nu din cauza dragostei ca vezi uite Doamne eu stau si ma usuc dupa el, da el e numai cu berea si rachiul si cu toata druzeaua lui. A venit timpul sa realizez ca maine cineva din familia mea poate sa nu mai fie, ca maine trebuie sa-mi cistig singura existanta, ca maine ar trebui sa imi vad visul realizat, care nu e cel de a ma marita si a fi imbracata in rochie de mireasa, ca maine am sa plec si nu stiu cind am sa ma mai intorc, pentru ca intr-o societate bolnava nu se poate trai (ma refer la sistemul din Tara Asta). Ca maine as putea sa fiu singura nu stiu pe care strazi si poate fara banii pe care tata mii dadea, fara un acoperis deasupra capului, cu toate ca am casa mostenire de la bunelul meu. Ca maine am sa am propriul copil.
Eu mereu am obtinut lucruri muncind. Cind eram mica si voiam la joaca, munceam ziua de nu mai puteam si taica-meu astfel imi permitea sa ies. M-am jertfit pentru a fi fericita, pentru ca fericirea inseamna suferinta.
Accept ce mi se ofera si dau din coate pentru ami indeplini visul- restul nu conteaza, oricum toti tindem spre moarte, important este sa facem ceva in viata sta ce o sa ne aduca placere, ce o sa ne faca fericiti, pentru a nu muri cu regrete.
Pot sa spun ca pina in momentul de fata am trait implinita, nu regret si nu as vrea sa schimb absolut nimic. Nu ma pling de zilele traite, da nu pot sa spun ca sunt cele pe care eu mi le-am dorit, cele pe care le-am asteptat pot spune chiar si le-am visat. Ce este mai grav, ca incepind deacum se incep zilele cu adevarat grele si o viata care urmeaza sa doara.
Daca nu am avut de ceva parte, atunci acest lucru este sanatatea, ea mi-a lipsit si acum vad consecintele. La o prima vedere parea a fi totul in regula dar defapt nu era deloc asa.
Am si am avut o familie fericita, una unita, care nu imi este si nu mi-a fost niciodata rusine sa ies in lume cu ei. Mi-au dat educatie, m-au invatat cum sa ma comport in societate ca sa nu fiu aratata cu degetul, sa nu rida lumea de mine. Sa stiu sa vorbesc si cu cei de seama mea da si cu un om mai in virsta. Cum sa ma adresez, cum sa cer ajutor, cum sa le multumesc oamenilor. Am avut mereu o haina, nu la moda, da era calda si curata, nu am simtit lipsa hranei, nu am simtit lipsa banului, imi dadeau mereu ca sa-mi ajunga pentru intretinere. Mau lasat sa-mi aleg drumul, oferindu-mi sfaturi. Tata a fost mereu capul familiei, el a condus si a condus bine, dupa reguli proprii, reguli a Clanului Marian inca de pe la stra-strabunelul meu, cred. A avut mereu o tactica diferita de a lumii, da o tactica corecta realizind asta atunci cind am crescut realizind binele pe care ne l-a oferit. Mama-intotdeauna ne-a iubit si ne lasa sa ne facem de cap, ma rog ce a vazut in familia ei asta a oferit si ea cu mici exceptii. Voia mereu sa ne ofere, ma refer la lucru material, ceea ce nu a avut ea parte. Eu pe tata il socot un exemplu, si il compar cu fiecare barbat din viata mea, sinceritatea lui si iubirea asta aparte e ceva specific si unic in acelasi timp. Am trecut impreuna prin multe suntem inca impreuna si vom fi cred pina cind cerul ne va desparti.
Referitor la persoana mea-multe lucruri nu le-am vrut, da le-am acceptat in viata mea, am asteptat sa rtreaca, uneori incercind sa ameliorez lucrurile. Nu mi-am dorit niciodata sa sufar din dragoste, sa raman fara de prieteni, sa simt lipsa parintilor (ma refer la plecarea lor peste hotare), sa nu ma impac cu sora-mea, sa am o problema vizibila si neinteleasa, sau ma rog inteleasa gresit de altii. Cel mai mult ma afecteaza ca un om te judeca fara ati sti povestea, fara a stii ca tu ai kg pe care le ai din cauza unei probleme de sanatate, o problema destul de dificila care se trateaza si efectiv se vede efectul in timp, dupa tratamente lungi si un efort destul de greu.
Intotdeauna am fost diferit si m-am impacat cu asta. Si acum sunt si acum tind sa fiu diferit, asta ma face speciala si unica, insa niciodata nu mi-am dorit sa fiu diferita fizic, sa se vada acest lucru, pentru ca in societatea asta moldava se traieste dupa principiul "prima vedere". ...
A venit timpul sa se schimbe lucrurile. A venit timpul cind il vad pe taica-meu suferind de boala si eu nu am cum sa-l ajut- asta este cel mai grav. A venit timpul cu adevarat sa sufar, nu din cauza dragostei ca vezi uite Doamne eu stau si ma usuc dupa el, da el e numai cu berea si rachiul si cu toata druzeaua lui. A venit timpul sa realizez ca maine cineva din familia mea poate sa nu mai fie, ca maine trebuie sa-mi cistig singura existanta, ca maine ar trebui sa imi vad visul realizat, care nu e cel de a ma marita si a fi imbracata in rochie de mireasa, ca maine am sa plec si nu stiu cind am sa ma mai intorc, pentru ca intr-o societate bolnava nu se poate trai (ma refer la sistemul din Tara Asta). Ca maine as putea sa fiu singura nu stiu pe care strazi si poate fara banii pe care tata mii dadea, fara un acoperis deasupra capului, cu toate ca am casa mostenire de la bunelul meu. Ca maine am sa am propriul copil.
Eu mereu am obtinut lucruri muncind. Cind eram mica si voiam la joaca, munceam ziua de nu mai puteam si taica-meu astfel imi permitea sa ies. M-am jertfit pentru a fi fericita, pentru ca fericirea inseamna suferinta.
Accept ce mi se ofera si dau din coate pentru ami indeplini visul- restul nu conteaza, oricum toti tindem spre moarte, important este sa facem ceva in viata sta ce o sa ne aduca placere, ce o sa ne faca fericiti, pentru a nu muri cu regrete.
duminică, 28 iulie 2013
Oameniii din viata nostra
Nimeni nu poate trai singur, oricit de independenti nu am fi oricum avem nevoie de cineva pentru a ne oferi ajutorul.
De-a lungul vietii intalnim oameni care isi lasa o amprenta destul de puternic in vietile noastre, dar se regasesc si oameni care sunt pur si simplu intamplatori, care "cad" la momentul potrivit de undeva de sus, ne ajuta sa iesim din anumite stari si apoi pleaca de parca nici nu au existat.
Asa se face ca pe parcusul a 22 de ani am avut si eu partea de mai multi oameni in viata mea, oameni care m-au ajutat in cele mai multe cazuri. Oamnei de care m-am indragostit, oameni la care am tinut extrem de mult si ei nici macar nu au observat. Fete care le-am crezut prietene si pina la urma s-au dovedit a nu fi. Oameni maturi de la care am invatat multe lucruri, am invatat sa fiu si eu Om.
Intrebarea mea cea mai mare este De ce Dumnezeu intersecteaza cararile, le suprapune oarecum, le batatoreste si apoi le desparte instantaneu? Uneori am impresia ca prin prezenta anumitor oameni linga sufletul meu nu fac decit sa sufar si tot de atitea ori ma contrazic pentru ca Ele (persoanele) imi dau puteri de a merge mai departe, de a crede in ceva, de a depasi momente, de ai folosi ca un fir de ata atunci cind nimic nu mai are rost si nu am de ce ma mai tine pentru a continua drumul. Ei m-au calit. Ei m-au invatat sa ma ridic, iar fara de Ei viata mea ar fi fost nimic.
Sufer pentru oamenii care nu au nici un rost in viata mea care stiu ca maine vor pleca fara sa se mai intoarca si ma intreb de ce sunt atit de proasta, da in acelasi timp observ ca aceste dureri de suflet ma fac mai invincibila, pentru ca ce nu ma omoara ma face mai puternica.
Unicii oameni prezenti mereu sunt cei din familie, insa familia nu este tot timpul cu tine, odata plecata de linga ei, ii pierzi. Sociabilitatea de care dau dovada este un exemplu elocvent ca imi pot face usor prieteni de ocazie, pe un anumit timp, care la un moment dat ajung in virful piramidei numita Persoane Importante si tot atit de repede ajung jos la baza, la colectia de Cunostinte.
Ma resemnez cu gindul ca vor mai exista o multime de astfel de persoane si niciodata nu uit de cele vechi. Prietenii vechi sunt cei mai buni defapt, restu fac parte din peisaj, din rutina. In cele mai grele clipe totusi ma gindesc la cei ce au colindat cea mai mare parte din viata mea, cei ce au stat ani in sufletul meu si inca nu au plecat cu toate ca fizic nu Mai exista nici un contact.
Persoanele bune si cu adevart importante sunt cele ce rezista in timp, pentru ca o relatie o desface si in acelasi timp o poate intretine doar Timpul - restul, Trecatori prin lumea mare!!
De-a lungul vietii intalnim oameni care isi lasa o amprenta destul de puternic in vietile noastre, dar se regasesc si oameni care sunt pur si simplu intamplatori, care "cad" la momentul potrivit de undeva de sus, ne ajuta sa iesim din anumite stari si apoi pleaca de parca nici nu au existat.
Asa se face ca pe parcusul a 22 de ani am avut si eu partea de mai multi oameni in viata mea, oameni care m-au ajutat in cele mai multe cazuri. Oamnei de care m-am indragostit, oameni la care am tinut extrem de mult si ei nici macar nu au observat. Fete care le-am crezut prietene si pina la urma s-au dovedit a nu fi. Oameni maturi de la care am invatat multe lucruri, am invatat sa fiu si eu Om.
Intrebarea mea cea mai mare este De ce Dumnezeu intersecteaza cararile, le suprapune oarecum, le batatoreste si apoi le desparte instantaneu? Uneori am impresia ca prin prezenta anumitor oameni linga sufletul meu nu fac decit sa sufar si tot de atitea ori ma contrazic pentru ca Ele (persoanele) imi dau puteri de a merge mai departe, de a crede in ceva, de a depasi momente, de ai folosi ca un fir de ata atunci cind nimic nu mai are rost si nu am de ce ma mai tine pentru a continua drumul. Ei m-au calit. Ei m-au invatat sa ma ridic, iar fara de Ei viata mea ar fi fost nimic.
Sufer pentru oamenii care nu au nici un rost in viata mea care stiu ca maine vor pleca fara sa se mai intoarca si ma intreb de ce sunt atit de proasta, da in acelasi timp observ ca aceste dureri de suflet ma fac mai invincibila, pentru ca ce nu ma omoara ma face mai puternica.
Unicii oameni prezenti mereu sunt cei din familie, insa familia nu este tot timpul cu tine, odata plecata de linga ei, ii pierzi. Sociabilitatea de care dau dovada este un exemplu elocvent ca imi pot face usor prieteni de ocazie, pe un anumit timp, care la un moment dat ajung in virful piramidei numita Persoane Importante si tot atit de repede ajung jos la baza, la colectia de Cunostinte.
Ma resemnez cu gindul ca vor mai exista o multime de astfel de persoane si niciodata nu uit de cele vechi. Prietenii vechi sunt cei mai buni defapt, restu fac parte din peisaj, din rutina. In cele mai grele clipe totusi ma gindesc la cei ce au colindat cea mai mare parte din viata mea, cei ce au stat ani in sufletul meu si inca nu au plecat cu toate ca fizic nu Mai exista nici un contact.
Persoanele bune si cu adevart importante sunt cele ce rezista in timp, pentru ca o relatie o desface si in acelasi timp o poate intretine doar Timpul - restul, Trecatori prin lumea mare!!
vineri, 17 mai 2013
cine (supra)viețu(iește) intre Filat si Pahotniuc?
A început chiar să mă doară ceea ce se întîmplă în țara asta. Dacă pînă acum doar priveam si îmi puneam doar mie unele întrebări, acum am ajuns în ipostaza de a răcni să mă audă și guvernul și parlamentul și toți politicienii (atit de mult vreau să le zic de ”bine”), CE DRACU SE ÎNTÎMPLĂ CU ȚARA ASTA? ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ EA?
Debilism total, iaca ce văd eu! Cum chelea măsâi să mai cred eu în viitorul meu dacă se întîmplă debilismul ista în Țara asta! Cum sa mai fac eu un copil si ce viitor să-i ofer eu lui, dacă unul bagă o lege, altul o scoate. Pentru ce te-am votat eu ”Al nostru” Vlad Filat? Ca să te răzbuni pe Plahotniuc? Dacă el are mai mult ca tnie (ar trebui sa vă numesc cu Dv, da nu e cazul), trebuie neapărat să sufere poporul? Voi vă bateți și tot ”sîngele” curge pe poporul Român cu iz Moldovenesc!
Dacă ați ajuns în fruntea țării, apoi faceți în așa fel ca ȚARA asta să stea cu Fruntea sus și să fie demnă de voi-aleșii noștri, da nu să plece capul cînd va vorbi celorlalte despre mizeria, mocirla și gunoiul în care trăim! Putem mai rau ca Toscovina, pentru că ne-ați îmbătat voi cu apă chioară și v-am votat.
Ieri, absolut întîmplător am trecut prin niste feeling-uri care s-au lăsat cu părei de rău că am de gînd să îmi duc totuși traiul în Țara asta. Cum dracu se face că Filat bagă taxe (la el în buzunar plătite de noi, NEJUSTIFICAT) și Plahotniuc- le scoate (din buzunarul lui Filat), da cel puțin o face în folosul statului.
Cum dracu se face că unii se gîndesc la Omul Român Rusi ficat Moldovenizat și altul îl îngroapă de cum poate el mai bine. Cum PZDMS să se implementeze legi la noi în Țara asta, cînd în loc să se susțină, să aducă îmbunătățiri, ei pun bețe în roate unui altuia și cel mai tare îl doare tare curul ce face el cu viața lui personală. Tipic Moldovenesc nu?
Ce PZDMS, Ghea Filat ai ajuns la acei 3 lei smulși din Buzunarul studentului, care isi ia biletul, mai înainte cu o zi, ca să fie sigur că are loc în Microbuzul ARHIPLIN care suplinește Bălăureștiul, Zberoaia, Grozeștiul, Bărboieniul, Soltăneștiul și se mai rătăcește și cîte unul din Nisporeni cu umilii călători care sunt nevoiți să meargă 2 ore ca chibritele în cutie. Vă invit D-le Filea (așa cum zice Cheianu) să mergeți și dv cu Microbuzul vinerea, atunci cîns studenții pleacă acasă, să vedeți cît e de confortabil. Imi explicați și mie care este menirea la cei 3 lei în plus la bilet dacă îl procurăm mai înainte cu o zi? Sau Dv, Urîți Nisporeniul cumva???
Eu cred că o să mă enervez si o să ies la protest!!!!
Cine Naiba să SUPRAVIEȚUIASCĂ atuci cînd voi vă Bateți? Treaba cea mai importantă este că voi vă bateți CU și PE banii noștri!!!
Debilism total, iaca ce văd eu! Cum chelea măsâi să mai cred eu în viitorul meu dacă se întîmplă debilismul ista în Țara asta! Cum sa mai fac eu un copil si ce viitor să-i ofer eu lui, dacă unul bagă o lege, altul o scoate. Pentru ce te-am votat eu ”Al nostru” Vlad Filat? Ca să te răzbuni pe Plahotniuc? Dacă el are mai mult ca tnie (ar trebui sa vă numesc cu Dv, da nu e cazul), trebuie neapărat să sufere poporul? Voi vă bateți și tot ”sîngele” curge pe poporul Român cu iz Moldovenesc!
Dacă ați ajuns în fruntea țării, apoi faceți în așa fel ca ȚARA asta să stea cu Fruntea sus și să fie demnă de voi-aleșii noștri, da nu să plece capul cînd va vorbi celorlalte despre mizeria, mocirla și gunoiul în care trăim! Putem mai rau ca Toscovina, pentru că ne-ați îmbătat voi cu apă chioară și v-am votat.
Ieri, absolut întîmplător am trecut prin niste feeling-uri care s-au lăsat cu părei de rău că am de gînd să îmi duc totuși traiul în Țara asta. Cum dracu se face că Filat bagă taxe (la el în buzunar plătite de noi, NEJUSTIFICAT) și Plahotniuc- le scoate (din buzunarul lui Filat), da cel puțin o face în folosul statului.
Cum dracu se face că unii se gîndesc la Omul Român Rusi ficat Moldovenizat și altul îl îngroapă de cum poate el mai bine. Cum PZDMS să se implementeze legi la noi în Țara asta, cînd în loc să se susțină, să aducă îmbunătățiri, ei pun bețe în roate unui altuia și cel mai tare îl doare tare curul ce face el cu viața lui personală. Tipic Moldovenesc nu?
Ce PZDMS, Ghea Filat ai ajuns la acei 3 lei smulși din Buzunarul studentului, care isi ia biletul, mai înainte cu o zi, ca să fie sigur că are loc în Microbuzul ARHIPLIN care suplinește Bălăureștiul, Zberoaia, Grozeștiul, Bărboieniul, Soltăneștiul și se mai rătăcește și cîte unul din Nisporeni cu umilii călători care sunt nevoiți să meargă 2 ore ca chibritele în cutie. Vă invit D-le Filea (așa cum zice Cheianu) să mergeți și dv cu Microbuzul vinerea, atunci cîns studenții pleacă acasă, să vedeți cît e de confortabil. Imi explicați și mie care este menirea la cei 3 lei în plus la bilet dacă îl procurăm mai înainte cu o zi? Sau Dv, Urîți Nisporeniul cumva???
Eu cred că o să mă enervez si o să ies la protest!!!!
Cine Naiba să SUPRAVIEȚUIASCĂ atuci cînd voi vă Bateți? Treaba cea mai importantă este că voi vă bateți CU și PE banii noștri!!!
luni, 6 mai 2013
fucking off, fucking me
Cel mai important în viața asta pentru mine este: adevărul, sinceritatea și respectul, mă rog, se cam includ unele în altele, dar ele au un mare rost în viața asta de rahat, pe care tocmai am aflat ca o duc.
Tare mult timp am sperat că am realizat ceva în viața asta, da se vede că pe naiba.
Un adevăr crud, dureros în același timp așteptat, mă face să mă îndoiesc de fericirea mea precum și de realizările avute pînă acum.
Viitorul ista nu mai știu cum sună, nu mai știu ce culoare are. În ultimul timp am făcut lucruri care nu prea mă caracterizează (așa credeam eu) da se vede că am să mă apuc să ”le ptactic” intensiv, căci doar ele mă fac să scap de stresul care e mereu prezent.
Băieții, ce vor băieții: ei vor sex no-limit și mai ales neprotejat. Da cum în chelea măsîi să te duci să te freci cu unul de 25 de ani care fierbe hormonii în el și a mai și recunoscut că se duce la femei (că pe el fetele nu îl satisfac), plus faptul că nu se protejează și nici cu tine nu vrea să se protejeze. Pe de o parte stai și zici, du-l dracului că poate nu mai iau nici o boală, poate o fi ok, da în același timp te cam ia groaza cînd te gîndești ce îți poate transmite.
Fuck this! Asta e viață? Pizdeț cît de mult poate să mă doară acest lucru. Defapt mă doare mai tare faptul că dacă am să fiu a lui, am să fiu și înșelată, asta vine la pachet, cică bonus. Să-mi bag piciorul, de ce mi-e mie frică tocmai de asta nu scap, și în general în materie de iubiți o cam dau în bara, cam e inversul la ceea ce-mi doresc și cam este tot ceea de ce mi-e frică mie. Nu am vrut niciodată să am o relație la distanță și tocmai hopa că se întîmplă. Nu am vreau să mă împiedic de faptul că am să fiu nevoită să îl împart cu alt cineva și tocmai asta mă așteaptă. Fuck this, fuck all this moments, this feelings.
Cel mai grav e faptul că nu știu dacă pot schimba ceva, dacă pot să aleg pe alt cineva. M-am convins că nu pot din exemple concrete și tocmai sunt nevoită să înfrunt dar mai degrabă să accept această realitate.
Stau și mă uit dintr-o parte și îmi zic că viața asta nu e pentru mine, da tocmai asta văd peste cel mult două luni. Cum o să suport eu toate aste, ideie nu am, nu mă pot gîndi la aceste consecințe, cu părere de rău. Auzisem undeva că nu poți schimba bărbatul. Sexul puternic nu se schimbă după cum ar vrea sexul frumos, însă învers se poate. Acum da cred și eu că nu poți schimba firea unui bărbat, îl poți face doar să înțeleagă unele lucruri, în caz că ai dreptate și apoi corectarea vine de la sine.
Încotro or să meargă toată situația asta eu nu știu...este unicul lucru unde nu vreau să întervin și doar am misiunea de a reacționa. Nu știu cît de drepte pot fi deciziile mele da sper eu din toată inima să nu regret nimic
Sper eu să existe respect, încredere și adevăr, nu știu ce poate schimba cel din urmă, da știu că în urma faptului că am să cunosc adevărul a tot ceea ce se întîmplă cu persoana, dar mai ales corpul lui, am să pot să resping sau să păstrez lîngă mine acest om.
Tare mult timp am sperat că am realizat ceva în viața asta, da se vede că pe naiba.
Un adevăr crud, dureros în același timp așteptat, mă face să mă îndoiesc de fericirea mea precum și de realizările avute pînă acum.
Viitorul ista nu mai știu cum sună, nu mai știu ce culoare are. În ultimul timp am făcut lucruri care nu prea mă caracterizează (așa credeam eu) da se vede că am să mă apuc să ”le ptactic” intensiv, căci doar ele mă fac să scap de stresul care e mereu prezent.
Băieții, ce vor băieții: ei vor sex no-limit și mai ales neprotejat. Da cum în chelea măsîi să te duci să te freci cu unul de 25 de ani care fierbe hormonii în el și a mai și recunoscut că se duce la femei (că pe el fetele nu îl satisfac), plus faptul că nu se protejează și nici cu tine nu vrea să se protejeze. Pe de o parte stai și zici, du-l dracului că poate nu mai iau nici o boală, poate o fi ok, da în același timp te cam ia groaza cînd te gîndești ce îți poate transmite.
Fuck this! Asta e viață? Pizdeț cît de mult poate să mă doară acest lucru. Defapt mă doare mai tare faptul că dacă am să fiu a lui, am să fiu și înșelată, asta vine la pachet, cică bonus. Să-mi bag piciorul, de ce mi-e mie frică tocmai de asta nu scap, și în general în materie de iubiți o cam dau în bara, cam e inversul la ceea ce-mi doresc și cam este tot ceea de ce mi-e frică mie. Nu am vrut niciodată să am o relație la distanță și tocmai hopa că se întîmplă. Nu am vreau să mă împiedic de faptul că am să fiu nevoită să îl împart cu alt cineva și tocmai asta mă așteaptă. Fuck this, fuck all this moments, this feelings.
Cel mai grav e faptul că nu știu dacă pot schimba ceva, dacă pot să aleg pe alt cineva. M-am convins că nu pot din exemple concrete și tocmai sunt nevoită să înfrunt dar mai degrabă să accept această realitate.
Stau și mă uit dintr-o parte și îmi zic că viața asta nu e pentru mine, da tocmai asta văd peste cel mult două luni. Cum o să suport eu toate aste, ideie nu am, nu mă pot gîndi la aceste consecințe, cu părere de rău. Auzisem undeva că nu poți schimba bărbatul. Sexul puternic nu se schimbă după cum ar vrea sexul frumos, însă învers se poate. Acum da cred și eu că nu poți schimba firea unui bărbat, îl poți face doar să înțeleagă unele lucruri, în caz că ai dreptate și apoi corectarea vine de la sine.
Încotro or să meargă toată situația asta eu nu știu...este unicul lucru unde nu vreau să întervin și doar am misiunea de a reacționa. Nu știu cît de drepte pot fi deciziile mele da sper eu din toată inima să nu regret nimic
Sper eu să existe respect, încredere și adevăr, nu știu ce poate schimba cel din urmă, da știu că în urma faptului că am să cunosc adevărul a tot ceea ce se întîmplă cu persoana, dar mai ales corpul lui, am să pot să resping sau să păstrez lîngă mine acest om.
luni, 29 aprilie 2013
deferent things, deferent mind
... stau acum și mă uit la lume: ce postează, cum postează, de unde postează, cu cine postează...! Văd în lumea asta un evoluționism, ceva ce se reface și ajunge la ceva complex și plin de importanță. Văd lumea cum se schimbă: vine, pleacă, se mărită, se desparte, se tunde, se schimbă, se întoarce și iar o ia de la capăt. Văd oameni fericiți ce se bucură de viață, văd oameni împliniți ce storc tot sucul dintr-o portocală dimineața, pentru a se simți cît mai fresh.
Vara, vine vara! Unul dintre cel mai așteptat anotimp, cel mai nebun și free pentru toți. Nu știu dacă am să am parte de o vară pe cinste anul acesta da știu că o să-mi fie dor de cea de anul trecut. Mă rog, memories, ce vor fi mereu în căpușorul meu.
Stau și privesc dintr-o parte și mă bucur invidiind lumea asta atît de fericită. Mă bucur pentru oamenii care știu să trăiască liber și care fac ce îi taie capul oricînd și oriunde.
Agreez amicii ce știu să renască din cenușă cu propriile-și forțe, amicii ce dobîndesc foarte mult curaj de a o lua de la capăt și de a nu pune bețe în roate celorlalți.
Săptămîna asta am învățat lucruri ce m-au uimit, lucruri ce mă fac să merg mai departe fără să întorc capul în urmă, fără șă chiș ochii și să mă plîng pe umărul unora. Ca atare știam eu demult aceste lucruri, da ieri m-am convins mai mult. Trăiește clipa, pentru mine cam nu există ci există mai mult ai grijă ce faci să nu dăuneze.
Offf trecutul ista. Aș fi vrut să fiu amnezică și să nu fi știut nimic ca s-o pot lua de la capăt, dar așa acest lucru mă face să renunț să mai încerc.
Am învățat că o femeie trebuie să aibă o coloană vertebrală și să nu întoarca capul la fel ca băieții după fufe. O femeie trebuie să aștepte momentul potrivit, să intrige, să dețină controlul, să întoarcă ochii nu și capul.
Ori de cîte ori am încercat să fac eu primul pas, o brînză, că nu mi-a reușit niciodată. Apoi deamu gata, de azi nimic mai mult. Stau eu pe locul meu frumusel și doar am să trimit feedback, că pur și simplu poate nu mă duce capul să fiu the first, sau poate nu ar trebui să steie în firea unei femei. Mă rog, eu mereu am fost pe locul doi, așa că, pe doi am și să stau.
O femeie trebuie să fie aleasă, nu să aleagă, o femeie rămîne a fi o doamnă ce trebuie respectată și apreciată pentru ceea ce dobîndește.
Hai să postăm tot felul de lucruri mărunte sau majore și să facem lumea mai frumoasă. Să ne bucurăm de ceea ce avem și să facem lucruri pentru a dobîndi mai mult. Să lăsăm trecutul cu amprentele lui acolo unde fost și să învercăm să schimbăma atît prezentul cît și viitorul.
Vara, vine vara! Unul dintre cel mai așteptat anotimp, cel mai nebun și free pentru toți. Nu știu dacă am să am parte de o vară pe cinste anul acesta da știu că o să-mi fie dor de cea de anul trecut. Mă rog, memories, ce vor fi mereu în căpușorul meu.
Stau și privesc dintr-o parte și mă bucur invidiind lumea asta atît de fericită. Mă bucur pentru oamenii care știu să trăiască liber și care fac ce îi taie capul oricînd și oriunde.
Agreez amicii ce știu să renască din cenușă cu propriile-și forțe, amicii ce dobîndesc foarte mult curaj de a o lua de la capăt și de a nu pune bețe în roate celorlalți.
Săptămîna asta am învățat lucruri ce m-au uimit, lucruri ce mă fac să merg mai departe fără să întorc capul în urmă, fără șă chiș ochii și să mă plîng pe umărul unora. Ca atare știam eu demult aceste lucruri, da ieri m-am convins mai mult. Trăiește clipa, pentru mine cam nu există ci există mai mult ai grijă ce faci să nu dăuneze.
Offf trecutul ista. Aș fi vrut să fiu amnezică și să nu fi știut nimic ca s-o pot lua de la capăt, dar așa acest lucru mă face să renunț să mai încerc.
Am învățat că o femeie trebuie să aibă o coloană vertebrală și să nu întoarca capul la fel ca băieții după fufe. O femeie trebuie să aștepte momentul potrivit, să intrige, să dețină controlul, să întoarcă ochii nu și capul.
Ori de cîte ori am încercat să fac eu primul pas, o brînză, că nu mi-a reușit niciodată. Apoi deamu gata, de azi nimic mai mult. Stau eu pe locul meu frumusel și doar am să trimit feedback, că pur și simplu poate nu mă duce capul să fiu the first, sau poate nu ar trebui să steie în firea unei femei. Mă rog, eu mereu am fost pe locul doi, așa că, pe doi am și să stau.
O femeie trebuie să fie aleasă, nu să aleagă, o femeie rămîne a fi o doamnă ce trebuie respectată și apreciată pentru ceea ce dobîndește.
Hai să postăm tot felul de lucruri mărunte sau majore și să facem lumea mai frumoasă. Să ne bucurăm de ceea ce avem și să facem lucruri pentru a dobîndi mai mult. Să lăsăm trecutul cu amprentele lui acolo unde fost și să învercăm să schimbăma atît prezentul cît și viitorul.
miercuri, 24 aprilie 2013
offff și nicA nu mă doare
...de cînd nu am mai scris, of , mi-e dor de cuvintele de aici, a trecut ceva timp!
Defapta a trecut tare puțin și eu deja duc lipsa tastaturii. Duc lipsa cuvintelor scrise, că de vorbit, vorbesc mai mereu cu cineva din mine. Mă rog, fiecare vorbește cu propria persoană,nu?(așa cred eu).
Defapta a trecut tare puțin și eu deja duc lipsa tastaturii. Duc lipsa cuvintelor scrise, că de vorbit, vorbesc mai mereu cu cineva din mine. Mă rog, fiecare vorbește cu propria persoană,nu?(așa cred eu).
Am observat că anume computerul (cică așa e corect și nu calculator), a devenit o parte din mine. Am vrut să plîng cînd mi-au spus unii că poate să fi ”murit” (stricat). Of laptop-urile astea cît timp ne mănîncă, da în același timp cît ne ajută.!?
Momente peste momente care m-au c-am durut un pic. Asta e, acuma, trebuia să se întîmple. Acum aștept să treacă definitiv aceste clipe să îmi revin să o iau de la capăt cu un nou început. Sper eu pe 2 mai (apropo 22 de anișori voi împlini) să pun capăt acestei rutine și pe 15 (ziua de angajare) să încep ceva extrem de așteptat.
M-am împăcat cu anumite gînduri , cu anumite lucruri care nu am cum să le am (am făcut o greșeală cumva? de exprimare...).
Mă bucur extrem de mult că lîngă mine sunt oameni ce chiar mă ajută, mă înțeleg și nu mă trădează. Poate va veni și acel timp cînd am să le mulțumesc, deși încerc să nu-i dezamăgesc.
Eh, oameni! Cît de mult vă iubesc eu pe voi uneori!? Relațiile pe care le am mă face să nu mă închid în propria-mi colivie și să comunic cît mai des. Un bun prieten de al meu mi-a spus că în viață este esențial să nu trăiești doar cu tine, cu propria persoană, este foarte important ca ceea ce ai să împarți cu cineva. Cu cineva ce îți face plăcere, ce merită. Eu am învățat să trăiesc singură și asta nu prea îmi convine, da oricum, asta nu îmi încurcă să îmi împart viața, da nici s-o irosesc cu cine nu trebuie nu este chiar atît de corect. Încerc șă împart zîmbetul cu toți Oamenii ce se bucură cu adevărat de succesele mele și am învățat să mă feresc de cei ce nu mă merită. Eu iubesc omul adevărat și sincer ce nu invidiază, ba din contra încurajează.
Dacă aș dispărea mâine nu știu cîți m-ar căuta, da sunt sigură că cineva m-ar face să mă întorc.
Mă doare inima că trece timpul, da mă bucur că există cuvinte să putem exprima ceea ce simțim și asta rămîne o amintire, care ne o putem reaminti ori de cîte ori ochișorii parcurg rîndurile scrise la îndemnul inimii.
M-am împăcat cu anumite gînduri , cu anumite lucruri care nu am cum să le am (am făcut o greșeală cumva? de exprimare...).
Mă bucur extrem de mult că lîngă mine sunt oameni ce chiar mă ajută, mă înțeleg și nu mă trădează. Poate va veni și acel timp cînd am să le mulțumesc, deși încerc să nu-i dezamăgesc.
Eh, oameni! Cît de mult vă iubesc eu pe voi uneori!? Relațiile pe care le am mă face să nu mă închid în propria-mi colivie și să comunic cît mai des. Un bun prieten de al meu mi-a spus că în viață este esențial să nu trăiești doar cu tine, cu propria persoană, este foarte important ca ceea ce ai să împarți cu cineva. Cu cineva ce îți face plăcere, ce merită. Eu am învățat să trăiesc singură și asta nu prea îmi convine, da oricum, asta nu îmi încurcă să îmi împart viața, da nici s-o irosesc cu cine nu trebuie nu este chiar atît de corect. Încerc șă împart zîmbetul cu toți Oamenii ce se bucură cu adevărat de succesele mele și am învățat să mă feresc de cei ce nu mă merită. Eu iubesc omul adevărat și sincer ce nu invidiază, ba din contra încurajează.
Dacă aș dispărea mâine nu știu cîți m-ar căuta, da sunt sigură că cineva m-ar face să mă întorc.
Mă doare inima că trece timpul, da mă bucur că există cuvinte să putem exprima ceea ce simțim și asta rămîne o amintire, care ne o putem reaminti ori de cîte ori ochișorii parcurg rîndurile scrise la îndemnul inimii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)