...două săptămîni în care s-au întîmplat multe și de toate. 14 zile fară comp, asta în primul rînd, cu toate că am avut acces la rețelele de socializare. Un prim pas spre a renunța la ele...
Asta nu este cel mai important pentru mine. Aceste două saptămîni au fost...stresante...dar cu realizări, cel puțin rezolvări de probleme și răspunsuri la întrebări. În săptămînile acestea am fost apreciată pentru ceea ce ofer și ceea ce sunt, pentru logica de care dau dovadă, pentru gîndurile pe care le am și le expun cu voce tare. Am realizat că dacă nu suntmt, oamenii îmi duc lipsa. Am înțeles că sunt iubită pentru ceea ce am de oferit și că așteaptă de la mine mai mult. Am rîs, am plăns, am luptat și am cîștigat. 14 zile frumoase care m-au ambiționat să merg mai departe, să depun efort și să reușesc ceea ce vreau cu adevărat să fac în viața asta. Săptămîna care vine am spus că am să fac tot ceia ce vreau, am să ofer și am să primesc ce mi se oferă, nu am să refuz și nici nu am sa insist să mi se ofere.
14 zile unde am dat din coate, unde am întrebat, unde am mers, unde am deschis uși, unde am obținut rezultate. E drept, cu sprijin, cu bani, cu influență dar și cu capul ce stă între umerii mei. Și totuși, am realizat că trebuie să fac mai mult și că a sosit momentul să nu mai amîn lucrurile care intr-adevăr mă dor.
Este adevărat că sunt iubită doar pentru o mică parte din mine, am simțit în ultemele 7 zile iubirea de bărbatul care te vrea poate pentru o viață alături de el. Sunt un pic mîndră de mine, de persoana mea că nu cad în delir, că am ambiția și continui să respir în această lume infectată.
Cu ceva timp în urmă credeam că sunt un exemplu deosebit lăsat de Dumnezeu, dar cu cît timpul trece observ că sunt același om ca tine, ce mă diferențiez doar la capitolul caracter, ca fiecare om.
Mi-e dor să iubesc!!! Să iubesc sincer, curat să fiu cu fluturi în stomac. Dar acest lucru eu nu îl pot rezolva.
Aș vrea să spun că sunt puternică, pentru că pot, pentru că vreau și sunt gata și supusă către suferință pentru a obține ceva frumos și apreciabil de oamenii dragi sufletului meu.
Există un adevăr depre mine: Ana, Any și Anna Marian s-a transformat doar în Anișoara Marian și atît. Că atunci cînd eram mică semănam cu mama dar acum semăn cu tata, că atunci gîndeam și acționam total opus față de cum o fac acum. Viața m-a călit! M-a făcut să cred în Dumnezeu și dacă este ceva ce nu mi se primește atunci cred că nu trebuie să fie, că El m-a ferit de un pericol, de ceva ce putea să aibă urmări grave.
Dacă pînă acum vroiam doar un singur lucru să obțin în același timp, acum mi-am propus să obțin mai multe în același timp.Vreau să-l fac pe tata fericit, să îl văd că zîmbește și că e mîndru cu adevărat de mine. El este SINGURUL și UNICUL de care mi-e rușine pentru greșelile pe care le-am făcut.
Ehhh, gînduri, planuri, vise! Principalul să încep căci continuarea vine de le sine și astfel și succesul!
Doar eu cu mine și mintea mea, la fel eu și gîndurile mele, argumentele mele pro și contra care se bat doar în capul meu. Eu și lumea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu