despre soarta... și oamenii din ea

Ce este destinul? Cine crede în el? Cine își poate schimba destinul? Oare ce ne este scris în frunte ne este pus?

Sunt niște întrebări care nu am cum să răspund. Prefer să cred în continuare că totuși omul își poate schimba destinul.

 Fiecare are același drum.Se naște, este educă, învață, face familie, crește copii, își duce bătrînețea și se stinge. Însă fiecare își poate alege acest drum: fie unul pietros, unul asfaltat, unul de țară plin de noroi pe timp de ploaie sau plin de praf pe timp de vara, un drum îngust sau un drum mai larg. Fiecare trăiește cum vrea, își schimbă destinul conform propriilor dorințe. 

Eu sunt un copil ce crede că fiecare om are soartă în propriile-și mâini și o manevrează conform dorințelor, dar mai ales acțiunilor, caracterului pe care îl posesda, intențiilor pe care le are, logica și gîndurile de care dă dovadă. Veau sa schimb zicala ”ce ți-e scris în frunte ți-e pus” pentru că sa inventat corectorul care te așteaptă să îl foloseși. 

Nu vreau să vorbesc acum despre viitorul care ți-l poți construi alegînd un drum, sau altul și vreau să vorbesc despre oamenii care pot apărea în drumul nostru. Oameni prieteni, cunoscuți, inamici, prieteni adevărați, colegi, profesori, medici, oameni simpli din trolebuz, oameni iubiți și iubite ce apar în viața noastră și o schimbă uneori radical.

Uneori apar de niciunde, alte ori bine intenționați, uneori prin coincidență, alte ori din alegerile noastre și din relațiile pe care le-am dobîndit de-a lungul vremii.

De o bună bucată de vreme în viața mea apar oamenii numai buni pentru a-mi cultiva și fortifica propria personalitate. Am avut parte de oameni ce m-au învățat să trec de probleme, să mă ridic de la căzătură, să merg cu nasul sus, m-au ajutat la nevoie, mi-au urat succes din inimă, s-au bucurat sincer. Am întîlnit oameni ce mi-au pus piedici, ce m-au urît, ce mi-au vrut răul, ce m-au furat, m-au trădat, oameni ce m-au îmbărbătat. Am întîlnit oameni ce i-am iubit din toată inima, prieteni ce i-am iubit din toată inima și oameni ce le-am simțit iubirea.

Uneori stau și ma întreb cum Dumnezeu trimite aceși oamenii în viețile noastre de ocupă un loc important în suflețelul nostru și în același timp mă întreb cum nimerim noi în viețile altor oamenii cînd devenim esențiali pentru ei.

Eu cred că nimic nu este întîmplător, că totul e bine gîndit, exact ca și într-o problemă complicată la fizică.

Uneori stau și mă întreb de ce anume acești oameni fac parte din viața mea?

Uneori însă, știu că anume aceste persoane trebuiau să îmi apară în calea vieții mele. Cu toate aceste mă întreb adese ori: de ce el dacă mă face să sufăr? de ce el dacă nu e așa cum mi-l doresc eu?

Sunt niște întrebări întrebătoare la care eu răspuns nu știu cînd am să găsesc, sau cel puțin nu sunt deacord cu răspunsul găsit de mine.

I want to try

Există lucruri care nicicum nu îmi reușesc, există lucruri care le amîn pentru ca zic că nu este timpul. Însă există lucruri care trebuie făcute.
De multe ori am spus că am să fac doar ceea ce îmi doresc, doar ceea ce sufletul meu  vrea, cu toate aceste este destul de greu. Destul de greu să te rupi de realitate, să schimbi tot și din rădăcină.
Uneori mă satur și spun stop dar asta doar pentru o perioadă, pentru cîtva timp și apoi revin la viciile mele, la ceea ce nu mă face să mă simt ca și toți.
Uneori vreau să trăiesc contra legii, să merg prin iarbă și nu pe trotuar, să ma hrănesc cu aer și nu cu alimente, să beau doar vin fără zahăr și să nu simt nevoia de apă. Uneori vreau să zbor chiar dacă acest lucru nu este posibil, vreu să mă simt deasupra tuturor, indiferent dacă sunt mai prejos
Uneori vreau să dau tot și fără să primesc prea multe în schimb. Am învățat să fac bine fără să aștept același lucru însă aștept respectul și recunoștința.Vreau să obțin unele lucruri și vreau să le obțin de una singură fără ca cineva să stea în spatele meu, curajul să vină de la mine din piciorele și din creerul meu.
Astăzi am făcut unele lucruri, de care sincer mă mir da în același timp poate am si cîteva răspunsuri, și anume: Acum a venit momentul, cred că am pus punct la unele lucruri, da niciodată nu am să uit că el ma ajutat, el ma incurajat să trec de multe probleme. Nu știu ce va fi maine pentru că ușor șterg unele persoane din listele mele de conversații și poate nu o să mai am atîta ardoare de a vorbi cu ei. Poate o să le simt lipsa, poate o să mă doară, poate o să am nevoie de vorbele lor, dar sper eu să nu apelez la ei.
Începînd cu ziua de mîine nu știu ce va fi înafara faptului că am facultate, șoferie și cam atît. Poate o sa-mi fac un nou regim, adică sper că așa o să fie și nu mă refer la regim alimentar și mă refer la un regim, în general de viață schimbat.
Abia aștept să văd și să cunosc noi oameni, noi idei, noi reușite, noi obstacole trecute cu succes.
În așteptare, mereu în așteptare.

about love

Cine iubește, ce înseamnă a iubi, cine este drept să spună o definiție a iubirii?
Consider că iubirea este un paradox. Ceva ciudat, pentru că e simțită, oferită, văzută și trăită în mod diferit. Iubiri la indigo nu există. La fel cum nu există nici puterea iubirii. Cît de tare mă iubești tu pe mine? Cît de tare îl iubesc eu pe el. Și dacă îl iubesc 1% și restul 99% e respect, încredere, doriță, pasiune, înțelepciune asta insemnă că nu e iubire?
Eu vreau să iubesc, să am grijă, să îl ajut, să îi arăt respectul, încrederea, să îl ating, să îi vorbesc, să îl ascult, să îl simt, să mă simtă, să ard de dorința de al vedea, să îl privesc și să-i simt lipsa...asta este iubirea, cînd totul este involuntar, cînd totul vine de la sine. Cînd grijile sunt esențiale și pasul tău este știut fără ca să fii întrebată.
Vreau să îmi fac griji de ce telefonul lui e închis, vreau să îl încurajez cînd are de trecut încercări, vreau să-i sugerez unele idei, vreau să împartă bucuriile, succesele, sărutările, imaginația cu mine și eu la rîndu-mi să împart tot: baia, patul, săpunul, șervetul,pitzza, ceaiul, sărutul, grija, speranța, somnul, norocul, viața.
Asta este iubirea, cînd inima ta întreagă o împarți cu cineva și la rîndu-i își împarte inima cu tine, astfel acest schimb aduce ca două jumătăți să formeze un întreg.
Iubire, poate te-am cunoscut, dar nu erai pentru mine!

vreau sa scriu, sa ma exprim

Am chef de scris, oricînd, oriunde, oricum, depre orice, despre ceea ce ma doare , ce trăiesc, despre ceea ce aș vrea să am sau despre ceea ce am.
Aș vrea să scriu și să public tot, mai ales în acele momente cînd plămădesc cuvintele, cînd le adun în capul meu și ele rămîn doar pentru mine.
ÎN CAPUL MEU SE ÎVÎRTE UN AMALGAM DE IDEI, de tot ceea ce gîndesc și tot acolo rămîn, ele sunt doar pentru mine, poate cîndva aș vrea ca lumea să le cunoască.
Uneori discut cu oamenii despre ceea ce gîndesc și observ, că lumea, este deacord cu mine. Avem aceleași gînduri, idei. creerul funcționează exact cu aceeași cenușă ce o posed și eu și asta mă bucură. Înainte nu aveam acestă posibilitate, înainte credeam că eu gîndesc diferit și atîta tot. Însă cu cît trece timpul întîlnesc din ce în ce mai mulți oameni care gîndesc la fel ca mine și prefer să cred că nu eu m-am schimbat și gîndesc ca ei, dar ei s-au schimbat și gîndesc ca și mine, că în sfîrșit am găsit și eu pe cineva cu care aș putea merge paralel fără să existe riscul de intersectare avînd loc ciocnirea.
Am întîlnit oameni ca mine, care gîndim la fel. Ei ca mine sau ei ca și ei de asta nu pot să îmi dau seama, important este că suntem la fel din punct de vedere al gîndurilor, uneori trăirilor, întîmplărilor și în general porțiuni din viață unde parcă am fost la fel, au fost aceleși trăiri, sentimente, fiori, gănduri, creer.
Și defapt nu despre asta vroiam să scriu, vroiam să scriu despre gîndurile mele care s-au urzit pînă acum în capul meu cu gîndul de afi expuse riscului pentru a fi cunoscute de către lume, și hopa că am ajuns în fața unui calculator și ele nu au prins viață acum și sub îndemînarea mâinilor mele cu ajutorul tastaturii.
Am gîndit mult și despre multe.
Am gîndit în primul rînd despre iubire, în săptămîna dragostei m-am simțit iubită și de către oameni la care eu nici nu mă așteptam. Am simțit că cineva se bucură pentru mine pentru realizările mele și mă încurajeză să trec de momentele grele și asta îmi dă curajul de a merge mai departe.Am nevoie de acești oameni lîngă mine, am nevoie să pună mâna pe umărul meu, să mă priveasă în ochi și să discut cu ei față în față.
Săptămîna asta am ajuns la concluzia că ar trebui să mă fac nevăzută măcar cîtva timp, să văd ce se va putea întîmpla. Și cred că într-o bună zi am să dispar dar nu de una singură. Cu cît zilele trec cu atît simt că visul meu, advăratul meu vi,s am să îl văd împlinit și odata cu el am să fac fericiti mai multă lume. Aștept și mă pregătesc de acest moment.
Săptămîna asta am simțit credință în Dumneze și m-am convins  iarăși că el mă iubește și mă ferește de ceea ce e rău.
Am avut mai multe gînduri, da gata s-au spulberat au fugit ca vîntul pentru că încep să fiu preucupată cu altceva, cu alte gînduri.
Altă data o să-mi pun gîndurile pe foiae, sau nu o să le păstrez tot aici...

fuck this

Oare am să pot înțelege asta vre-o dată, oare am să am vre-o explicație pentru toate cîte mi se ăntampla?

Nu știu și nici nu cred ca am să mai știu vre-o dată asta. Dacă pănă acum mi se întamplă fel de fel de probleme cu sănatatea, cu oamenii, cu învățătura pai acum nu știu ce să mai cred. acum am probleme la care niciodata nu m-as fi asteptat si nu mi le-am imaginat vre-o data. Defapt ca si celelalte. Oricum asta e prea de tot. Să te cerți cu familia e ca și cum te-ai certa cu sufletul tău, dar din pacate unele lucruri nu le putem controla, se întîmplă fără ca să vrem, cu toate că de cele mai multe ori știu cauza celor întamplate dar îmi este un pic imposibil să evit aceste situații. Am ajuns la vîrsta în care vreau eu să iau decizii importante pentru mine si hopa bețe în roate! Da pîna acum ei unde au fost? Ei m-au întrebat dacă am probleme, poate mă cert cu cineva, poate nu îmi place ceva sau cineva sau din contra poate îmi place de cineva prea mult și nu am șanse să fiu cu el. Pîna acum cum am rezistat? 
Lumea crede că eu sunt puternică, că am reușit ce am reușit, că sunt unde sunt, că am ce am. Da cine defpt știe cu adevărat prin cîte am trecut și prin cîte continui să trec pentru a ajunge undeva diferit decît ceea ce poate să-mi ofere această societate, acest stat, acești oameni sau acest om.

Viața e ștab. Pentru toți e le fel. Te naști-crești-inveți-iar inveți-te măriți-faci copii-îi crești-iți ducui bătrînețea. Așa concep eu firul acesta numit- viața. Și eu tot așa am să-l trăiesc, numai că spre deosebire de alții eu vreau să-l trăiesc diferit.

intotdeauna revin

Cînd nu eram acasă dar și cînd am revenit mă gîndeam maereu la ce am să scriu. Cuma am să redau prin cuvinte ceea ce am simțit și prin ceea ce am trecut saptămîna aceasta.
Dar noroc că mi-am revenit! Am această șansă să îmi revin din nimic și acest lucru nu face decît să mă bucure, să mă învioreze și să mă facă să nu mai stau posomorîtă fără de zîmbet.
Da am probleme, da problema mea cea mai gravă este defapt că repede cad în ispita lucrurilor urîte. Cad în plasa primuluui bolovan ce nu îl pot feri din loc, pierd din curaj și mă pun pe ginduri. Da în același timp acest lucru mă face să meditez, să mă reorganizez,să prind curaj și puteri de a merge înainte și de anu lăsa nasul jos.î
Asta îmi este mîngîierea mea! Cu asta mă întrețin cînd Nu este Ionel Dobre cu acele cuvinte aurite ale lui și cu acele încurajări ce mă fac să îmi iau lumea in cap pentru a putea porni din loc bolovanul ivit in cale.
O să reușesc! Si o sa reușesc tot pentru că prea mult îmi doresc aceste lucruri. Pentru că în drumul pentru obținerea lor am sa intalnesc multe dificulăți, da mai știu ca aceste lucruri ma pot face fericita, împlinită si realizata.
Trebuie sa incep a face primiii pași pentru a-l vedea pe tata fericit pina la plecare, da, imi doresc sa plec enorm! Poate aș putea să nu o vreau da stiu sigur ca aș putea să nu regret acest lucru!

doua saptamini

...două săptămîni în care s-au întîmplat multe și de toate. 14 zile fară comp, asta în primul rînd, cu toate că am avut acces la rețelele de socializare. Un prim pas spre a renunța la ele...

Asta nu este cel mai important pentru mine. Aceste două saptămîni au fost...stresante...dar cu realizări, cel puțin rezolvări de probleme și răspunsuri la întrebări. În săptămînile acestea am fost apreciată pentru ceea ce ofer și ceea ce sunt, pentru logica de care dau dovadă, pentru gîndurile pe care le am și le expun cu voce tare. Am realizat că dacă nu suntmt, oamenii îmi duc lipsa. Am înțeles că sunt iubită pentru ceea ce am de oferit și că așteaptă de la mine mai mult. Am rîs, am plăns, am luptat și am cîștigat. 14 zile frumoase care m-au ambiționat să merg mai departe, să depun efort și să reușesc ceea ce vreau cu adevărat să fac în viața asta. Săptămîna care vine am spus că am să fac tot ceia ce vreau, am să ofer și am să primesc ce mi se oferă, nu am să refuz și nici nu am sa insist să mi se ofere.

14 zile unde am dat din coate, unde am întrebat, unde am mers, unde am deschis uși, unde am obținut rezultate.  E drept, cu sprijin, cu bani, cu influență dar și cu capul ce stă între umerii mei. Și totuși, am realizat că trebuie să fac mai mult și că a sosit momentul să nu mai amîn lucrurile care intr-adevăr mă dor.

Este adevărat că sunt iubită doar pentru o mică parte din mine, am simțit în ultemele 7 zile iubirea de bărbatul care te vrea poate pentru o viață alături de el. Sunt un pic mîndră de mine, de persoana mea că nu cad în delir, că am ambiția și continui să respir în această lume infectată.

Cu ceva timp în urmă credeam că sunt un exemplu deosebit lăsat de Dumnezeu, dar cu cît timpul trece observ că sunt același om ca tine, ce mă diferențiez doar la capitolul caracter, ca fiecare om.

Mi-e dor să iubesc!!! Să iubesc sincer, curat să fiu cu fluturi în stomac. Dar acest lucru eu nu îl pot rezolva.

Aș vrea să spun că sunt puternică, pentru că pot, pentru că vreau și sunt gata și supusă către suferință pentru a obține ceva frumos și apreciabil de oamenii dragi sufletului meu.

Există un adevăr depre mine: Ana, Any și Anna Marian s-a transformat doar în Anișoara Marian și atît. Că atunci cînd eram mică semănam cu mama dar acum semăn cu tata, că atunci gîndeam și acționam total opus față de cum o fac acum. Viața m-a călit! M-a făcut să cred în Dumnezeu și dacă este ceva ce nu mi se primește atunci cred că nu trebuie să fie, că El m-a ferit de un pericol, de ceva ce putea să aibă urmări grave.

Dacă pînă acum vroiam doar un singur lucru să obțin în același timp, acum mi-am propus să obțin mai multe în același timp.Vreau să-l fac pe tata fericit, să îl văd că zîmbește și că e mîndru cu adevărat de mine. El este SINGURUL și UNICUL de care mi-e rușine pentru greșelile pe care le-am făcut.

Ehhh, gînduri, planuri, vise! Principalul să încep căci continuarea vine de le sine și astfel și succesul!
Doar eu cu mine și mintea mea, la fel eu și gîndurile mele, argumentele mele pro și contra care se bat doar în capul meu. Eu și lumea mea!