iubiri, oameni, prezent și viitor

La grea încercare mă pune viața, da zic că tocmai mi-a venit și mie timpul.
Mi-a venit timpul să vorbesc despre iubire, iubirea aia care o considerăm noi ca e pentru totdeauna. Iubirea pentru care ne sacrificăm poate cariera, poate familia, poate prietenii. Iubirea care te obligă să ierți, să taci, să spui, să plîngi , să faci, să uiți, să ascunzi, să ridici vocea, să o cobori. Iubire- care ai ales-o și care trebuie să o iubești.
Un bun prieten mi-a spus că sunt egoistă, și țin să-i dau dreptate pentru asta, deoarece mi-a cam deschis ochii, nu m-a obligat să recunosc adevărul, da pur și simplu mi-a spus ceea ce eu nu prea vedeam, era acolo în colț acest egoism al meu și eu nu dădeam de el.
Iată așa am hotărît eu că trebuie să cedez multe la viața asta și să accept realitatea care mi se oferă, chiar dacă nu prea mă încîntă. Măcar trebuie să încerc, să risc un pic, să mă implic pentru a schimba ceva.
Căsătorie, copii, responsabilitate, sex,obligații, iubire necondiționată, certuri, sărutări, plecări, dor, bani, somn, grijă, viață, durere, bucurii și în sfîrșit fericire.
Omul care îl visez eu- nu este, nu există, sau poate nu l-am întîlnit eu? Pînă cînd va veni sunt nevoită să trăiesc fără să mă vaicăr ceea ce este pe moment, sau pe mai mult timp în viața mea. Unele lucruri nu mi le pot explica, da în același timp mă simt atrasă uneori peste măsură de ele.
Culmea este că exact în această perioadă au apărut noi priorități, noi planuri de viitor legate de carieră, job, bani pînă la urmă. Bani care ar urma să vină în urma unui lucru care l-ai făcut cu plăcere.
Ceea ce nu-mi ajunge încă mie este totuși curajul, curajul de a merge înainte fără de aprivi înapoi la ce o să spună unul sau altul, sau mai bine zis la ce o să spună ai mei. Regretul cel mai mare al meu este că nu știu pe ce parte a drumului să merg: pe stînga sau pe dreapta, să aprob sau să infirm. Poate da, sunt prea ”îndrăzneță” de a merge pînă acolo da eu știu că pot și am să fac orice, atîta timp cît îmi doresc acest lucru.
Este ciudat cum s-or împăca aceste ”două cărări” da cel mai important este că trebuie să fac niște sacrificii, tre să pun anumite restricții pentru viața mea și aceste restricții sunt favorabile pentru sănătate în primul rînd. Indiferent de rezultat ele vor fi benefice pentru mine. Deci, de eșec nu poate fi vorba.
Deja m-am resemnat, indiferent de ce o să apară și cum o să se comporte el în viața mea, eu o să trăiesc clipa, dar totuși nu o să mă las să mi se taie aripile de a zbura spre culmile succesului.
Important este că am conștientizat anumite lucruri la timp și asta mă face împlinită, mă face să merg dîrză fără a mai cădea în depresie. Obiceiurile mele proaste cam pierd din randament și frecvență, ceea ce mă bucură. Am să încep să te iubesc, însă doar atunci cînd o sa-ți vină rîndul iar în acest rest de timp o să îmi fac griji și o să am grijă să îți fie bine lîngă mine, pe măsura puterilor și a bunului simț.

suntem norocoșiii

Suntem cei mai norocoși că ne-am născut în acestă eră, ca am avut prilejul să trăim în două secole, că am ajuns și am trecut cu bine de anii 2000 și uite acum ne bucurăm de acești ani frumoși puși la dispoziția noastră.
Sincer, mă simt norocoasă că nu m-am născut prin 1890, 1920 sau 1945 chiar și 1970. Eu mă bucur nespus de mult că m-am născut în 1991 și am ajuns sa trăiesc și în 2013.
Această epocă, aceste timpuri, aceste vremuri, această politică, acest modernism și postmodernism mă ajută perfect să mă simt împlinită.Pot face ceea ce îmi doresc, nimeni nu mă oprește, nimenu îmi interzice, nimeni nu mă dă afară din școlă, țară, nu îl amenință pe tata cu comsomolul. Nu risc deport, nu risc închisoare, nu am frică că o să mă despartă de sor-mea. Nu stau cu grijă că măine o să vină și o să-mi trimită familia cu japca în Siberia, că o să stăm în niște vagoane de fier fără aer, sau mai rău cu animale. Nimeni nu mă rîde că la vîrsta de 22 de ani nu sunt măritată și nici nu ma cerut nimeni pînă acum. Nimeni nu se teme de nimic, mai mult toți suntem liberi să facem ce vrem.
Suntem liberi să mergem pe drumul dorit și dacă nu ne place ceva suntem liberi să plecăm, acolo unde ne vor duce picioarele unde or vedea ochii și mai ales, unde ar vrea suflețelul nostru.
Nu cred că ar fi cazul să spun că noi în acestă lume modernă avem alte plîngeri legate de iPod, iPad și alte alea  față de ceea ce vroiau altii de prin anii 50 și aveau aceeași vîrstă ca și mine.
Eu vreau să vorbesc despre politică, despre vremi și ce ne-au sau nu ne-au învățat ele pe noi.
Ce știm noi de la buneii noștri, prin cîte au trecut părinții, pentru ce s-au luptat ei și ce au vrut ei să obțină?
Dacă este să vorbesc despre persoana mea, cu părere de bine, tatăl meu s-a născut după război, însă bunelul a trecut prin două războaie. Asta mă doare pentru că el a suferit și cu ce s-au ales copii lui și soția, adică bunica. Bunelul meu  a trăit mult, pentru că eu îl țin minte, a trăit mult în pofida faptului că în spatele lui erau urme de gloanțe și  atunci cînd îl vedeam cu spatele gol de fiecare dată îmi spunea că a foste pe front, împușcat. Și aum stau eu și mă întreb, așa ca nebuna, sau poate ca înțeleapta, cine l-a trimis pe el acolo?
Cred că acum dacă s-ar întîmpla să mergă bărbații pe front, la cîtă democrație este nimeni nu s-ar duce, pentru că nimeni nu v-a putea fi impus să facă asta.
Cît de liberi suntem, avem o mulțime de obțiuni, drumuri, gusturi pentru a fi împlinite.
Mă simt fericită că sunt tînără și liberă, Mă simt fericită ca m-am născut acum și nu mai devreme ne mai vorbind de mai tîrziu. Mă bucur că am avut o copilărie frumoasă. Clasele primare cu băieți ce încă mă băteau, dar care astăzi mă salută. Adolescență cu fiorii prilelor ibiri reale, fără de calculator și telefon.
Mă bucur cam-am născut atunci si acum sunt tînără ca mai tîrziu să am o bătrînețe ușoară.
Sunt o norocoasă a vremilor!

versuri

Soldat eram și văi cutreeram
Ne ascundeam de gloanțe și noroi,
Soldeați eram și dealuri noi urcam
Ne ascundeam de vraja de război.

Eram încătușat de arme
Cu doruri de la casa mea,
Eram eu singur, fără apărare
Eram doar eu fără de viața mea.

Pe cap purtame eu miile de gînduri
Și ochii mei vedeau doar bucurii
Și cum vedeam eu casele în rînduri
Așa și gloanțele se aranjau urlînd.

Curgeau șiroaiele de lacrimi
Spălate cu sînge rece și noroi
Și gloanțele țîșneau în rînduri, rînduri
Am fost să fiu prins într-un război.

Și parcă ieri spuneau că se termină
Și dorul se va transforma-n iubiri
Și parcă ieri ziceau că o să vină,
Că o să ne întoarcem din război.

Și pentru cine s-a vărsat atîta sînge?
Și pentru cine noi am plîns atît...
Cînd astăzi nu avem recunoștință,
Cînd astăzi toți parc-au murit!

Toate lucrurile vin  și pleacă

Principalul e să știm a trece prin ele.

Toate lucrurule ne atacă

Important e să ajungem la stele.

Năvală de urme, de doruri, durere

Năvală de dragostea inimii mele,

De trecut, de prezent , viitor important

Năvală de speranțe ce nu au plecat.

Drumuri deschise mereu în calea noastră,

Drumuri asfaltate sau în noroi îngropate.

Cărări și uși ce le deschidem

Ochi, ce în final îi închidem.

Mă gîndeam unde s-ar putea termina,

Unde toate s-ar, sau nu s-ar încheia.

Cotituri, urcări, coborîri, refrene la indigo

O viață, un suflet, un om, un eco.

Mă gîndeam că toate ar putea începe și sfîrși

Acolo unde vrem noi,  unde putem, sau nu iubi.

Mă gîndeam că viața e dulce și cînd e amară.

Mă gîndeam că visez, dar lucrurile pleacă ca să apară.

diferenta dintre homo si hetero

De obicei scriu sîmbătă, dar într-u cît aseară nu am avut inspirație, am încercat sa îmi fac și uite astăzi încerc să scriu despre oamenii homo și hetero.

Homosexualii, gay-ii, poponarii și mai nu știu cum sunt numiți acești oameni. Eu nu am nimic cu acești oameni la fel nu am nimic cu lesbienele, cu eahoviștii, ateiștii, țiganii, negrii, rușii, americanii și alți oameni care aparțin altei rase, confesiuni sau orientări sexuale decît mine.

Ieri am privit un film despre un homosexual. http://filme-online-gratis.com/blog/2013/01/11/weekend-2011/. Întîmplător am dat peste el. Căutam ceva întersant pentru mine și uite hopa, ce am gasit. Chiar din primele minute ale filmului îți dai seama despre ce se vorbește și totuși am continuat să privesc. Să mă conving încă o dată că ei sunt ca și cei hetero, în primul rînd oameni. Mă enervează faptul că unii fac mare răfuială și sunt contra lor. Da cu ce au greșit ei. Oare un om care e prost, care se face de rîs în fața lumii, care bea de nu mai simte și face pe el, care fumează de parcă ar fi tractor, cel care se droghează intravenos, fumează Kaleanuri și nu mai știu ce face, fură, omoară, violează...ce reprezintă acești oameni pentru societate? Ce văd și ce învață copii neajunși la adolescență de la ei? 

Și acum vreau să fac comparație cu un link care mi s-a părut șocant în primul rînd. http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fstiri.rol.ro%2Fscene-incredibile-intr-un-club-din-craiova-o-tanara-i-a-facut-sex-oral-unui-stripper-in-vazul-tuturor--863789.html&h=rAQEfS-U8. O știre precum că o fată a făcut sex oral în public unui stripper, m-a făcut să mă gîndesc la diferențe. Care este diferența dintre ea și ei? Nu am nimic cu astfel de fete: curve, prostituate, tîrfe și nu are de ce să-mi fie rușine din cauza lor, pentru că eu sunt eu și știu cum să mă apăr în caz de generalizare.

Defapt, eu nu văd diferența că  huidium, fluierăm și nu-i acceptăm în societate pe unii, dar de alții nici că ne pasă. Apoi dacă ne luăm ori de toți ori de nimeni.

Doamna Țau, dr. habilitat și profesor universitare la catedra de literatură română, litere, USM a spus un mare adevăr. Ceea ce se întîmplă cu acești oameni defapt nu este altceva decît ”niște greșeli ale computerului ceresc”, îi dau perfectă dreptate. Aceste greșeli fie că se produc undeva încă de la formarea embrionului, la fel cum am pățit-o eu cu spatele meu, fie datorită ”infecțiilor” care există s-au trensformat, la fel cum eu nu mi-am descoperit bolile la timp și acum sînt ce sînt.

Hai să ne vedem noi de fundurile noastre și să avem noi grija de gurile noastre ce intră și mai ales ce iese din ele. Să ne vedem de viața pe care o ducem noi, fericită sau mai puțin fericită. Să lăsăm homo să trăiască printre cei hetero liberi fără de a se simți ca niște ciori sau oi negre ale societății.

despre nimic

E sîmbătă și terbuie să scriu, pentru că așa e regula, dar oare despre ce? Nu am despre ce să scriu.
Așa că am să umblu hai-hui prin capul meu și am să-mi pun ideile la lumină să le vadă cine vrea.
În acestă săptămînă ar fi trebuit sa scriu despre două lucruri. Tata și mama.
Pe 6 martie a fost ziua de naștere a tăricului meu. Pe data de 06.03.1956 s-a născut cel ce peste 35 de ani urma să-mi fie tată. Iar pe 08.03 lumea a sărbătorit ziua doamneleor şi a domnişoarelor, mamelor, surorilor, soţiilor, bunicilor. Într-un cuvîn s-au felicitat femeile. Acest subiect nu îmi prea produce mie bucurie, şi am eu explicaţiile mele. Nu vreau să ma bag şi pun punctul aici.
În acest mod nu am supărat nici pe unul, toate gîndurile au fost în mintea mea, toată afecţiunea a fost arătată la momentul potrivit, omului potrivit.
Am să încerc să "umblu" la ideile mele şi la gîndurile care îmi vin acum în cap pentru a scrie ceva.
Ce am observat eu în ultimul timp este ca dacă vreau ceva cu adevărat, pot realiza. Chiar daca acest lucruri trebuie de încercat poate de sute de ori, da într-un final reuşeşte. Aşa că vreau să cred că orice vis aş avea eu cu eforturi mai puţin titanice îmi va reuşi să îl văd împlinit.
Cel mai greu este să te debarasezi de acele chestii care ţi-au intret în suflet şi acele care ţin de caracter.
În suflet îţi poate intra doar anumite persoane şi atunci cînd acestea sunt nepotrivite şi te fac să suferi, este cel mai greu pentru suflet să supraveţuiască prefăcîndu-se că nimic nu s-a întîmplat. Acele persoane care îţi întretaie respiraţia atunci cînd le întîlneşti, cînd vezi că online şi nu te salută, cînd te uiţi la poza lor şi simţi că ţi-e drag.Aceste persoane dăunează grav pentru că la interacţiunea cu orgolui ele pot aduce  mari pagube sufletului dar şi persoanei în sine. Atunci cînd o parte din tine spune "el este perfect pentru tine" şi alta" da ce am găsit eu la el?”. Încerc să țin și eu piept acestui conflict interior gîndindu-mă la viitor și la faptul dacăa are sau nu loc acea persoană în viața mea, ajungînd la concluzia, că dacă își va face singur loc vă avea. Pentru că la momentul actual eu sunt prea confuză să iau anumite decizii care ar putea dăuna.
Și acum referitor la vicii...Offff ele pentru mine se agaliaza cu neputința. Cînd îmi este greu să ajung undeva, mă afund în ele. Vicii periculoase și mai puțin periculoase care spre bucuria mea nu ocupă așa mult loc în viața mea și nu îmi întorc programul cu susul în jos. Îmi fac ușor timp pentru ele pentru că implică activitatea mea zilnică numai că în exces. Dorm, mănînc stau la calculator în exces. Au fost perioade cînd ”paracticam” și alt ceva da am înțeles ca acele lucruri sunt doar un mod de a mă calma și de a mă feri de realitate. Viciile pentru mine reprezintă ceva ce nu poți spune lumii, ceva ce te face mereu să fi precaută.
Și cam atît pentru astăzi atît.

rezumatul in 3 cuvinte: banii si sexul

Săptămînă demențială
Am început cu o concluzie, credeam eu prea devreme, dar mai tîrziu am înțeles că este exact la tim precum că viața se rezumă la bani și la sex.
Avînd în vedere că am trăit și eu acestă experiență, m-a făcut să mă gîndesc la acest lucru intensiv, si cu cît mă gîndeam cu atît mai mult apăreau oameni în viața mea care îmi dovedeau cu probe concrete că este adevărată această... cum să-i spun: frumoasă sau poate interesantă concluzie.
Ideia este că m-am pornit cu gîndul la început de săptămînă, că toți deși, nu reunosc toți acest lucru se gîndesc la sex oriunde s-ar afla. Să se înțeleagă corect TOȚI- sunt persoanele pe care eu le cunosc, eu le-am întîlnit, eu vorbesc cu ele, au făcut parte sau înca mai au un loc în viața mea.
Sexul și banii fac o echipă bună. Pot fi în orice relație, pot fi dependenți unul de altul, pot fi chiar și îndependenți. Se știe însă că dacă ai bani poți să ai parte și de sex, și dacă esți liber/ă să faci sex lesne poți fi și cu bănuți buni în buzunar.
Am cunoscut oamenii zgîrciți, care cheltuiau foarte atent banii, care lucrau pînă la epuizare, însă sexul avea un loc bine stabilit în viaţa lor.
Orice discuție, cu oricare dintre oameni, mă refer la statut, condiție socială, diferență de vîrstă va avea și cuvinte ce ușor, ușor ating ceva legat de relații sexuale. Acest lucru m-a determinat să cred ca în Moldova se face sex și se face mult, poate mai mult decît mi-am imaginat și am crezut eu în acești 21 de anișori. Însă în Moldova se fuge mult şi după bani la fel cum se fuge după femei sau bărbaţi. Banii sunt primordiali în viaţa oricărui om, însă unii fug ca şi exasperaţii, la fel cum un barbat însurat nu se satură cu nevastă-sa şi caută fund şi în alta parte.
Cei drept aş avea răspuns la faptul de ce sunt aşa de impotrante sexul şi banii în viaţa unui om?
Banii nu ajung niciodată, ei mereu vin şi pleacă, uneori pe lucruri inutile îi cheltui şi nu înţelegem nimic din ei, de asta moldovanul fuge necontenit după ei şi nici cum nu se poate opri la timp, pentru că într-o bună zi ei iar se vor termina şi iar va trebui să înceapă de la capăt această alergare după bani. Da după sex, de ce vor ei  sex şi de ce din orice combinaţie vor să obţină un corp gol în braţele lor? Aici rămîn nedumerită, însă dacă aş sta bine să mă gîndesc la cîte ispite au bărbaţii şi la cîte dezamăgiri au parete femeile, e şi normal ca toţi să dorească această plăcere a corpului, poate şi a sufletului pentru unii.
Întîmplările de săptămîna asta au fost demenţiale. M-au cam răsturnat un pic,m-au bulversat şi m-au pregătit de marele drum .