deferent things, deferent mind

... stau acum și mă uit la lume: ce postează, cum postează, de unde postează, cu cine postează...! Văd în lumea asta un evoluționism, ceva ce se reface și ajunge la ceva complex și plin de importanță. Văd lumea cum se schimbă: vine, pleacă, se mărită, se desparte, se tunde, se schimbă, se întoarce și iar o ia de la capăt. Văd oameni fericiți ce se bucură de viață, văd oameni împliniți ce storc tot sucul dintr-o portocală dimineața, pentru a se simți cît mai fresh.
Vara, vine vara! Unul dintre cel mai așteptat anotimp, cel mai nebun și free pentru toți. Nu știu dacă am să am parte de o vară pe cinste anul acesta da știu că o să-mi fie dor de cea de anul trecut. Mă rog, memories, ce vor fi mereu în căpușorul meu.
Stau și privesc dintr-o parte și mă bucur invidiind lumea asta atît de fericită. Mă bucur pentru oamenii care știu să trăiască liber și care fac ce îi taie capul oricînd și oriunde.
Agreez amicii ce știu să renască din cenușă cu propriile-și forțe, amicii ce dobîndesc foarte mult curaj de a o lua de la capăt și de a nu pune bețe în roate celorlalți.
Săptămîna asta am învățat lucruri ce m-au uimit, lucruri ce mă fac să merg mai departe fără să întorc capul în urmă, fără șă chiș ochii și să mă plîng pe umărul unora. Ca atare știam eu demult aceste lucruri, da ieri m-am convins mai mult. Trăiește clipa, pentru mine cam nu există ci există mai mult ai grijă ce faci să nu dăuneze.
Offf trecutul ista. Aș fi vrut să fiu amnezică și să nu fi știut nimic ca s-o pot lua de la capăt, dar așa acest lucru mă face să renunț să mai încerc.
Am învățat că o femeie trebuie să aibă o coloană vertebrală și să nu întoarca capul la fel ca băieții după fufe. O femeie trebuie să aștepte momentul potrivit, să intrige, să dețină controlul, să întoarcă ochii nu și capul.
Ori de cîte ori am încercat să fac eu primul pas, o brînză, că nu mi-a reușit niciodată. Apoi deamu gata, de azi nimic mai mult. Stau eu pe locul meu frumusel și doar am să trimit feedback, că pur și simplu poate nu mă duce capul să fiu the first, sau poate nu ar trebui să steie în firea unei femei. Mă rog, eu mereu am fost pe locul doi, așa că, pe doi am și să stau.
 O femeie trebuie să fie aleasă, nu să aleagă, o femeie rămîne a fi o doamnă ce trebuie respectată și apreciată pentru ceea ce dobîndește.
Hai să postăm tot felul de lucruri mărunte sau majore și să facem lumea mai frumoasă. Să ne bucurăm de ceea ce avem și să facem lucruri pentru a dobîndi mai mult. Să lăsăm trecutul cu amprentele lui acolo unde fost și să învercăm să schimbăma atît prezentul cît și viitorul.

offff și nicA nu mă doare

...de cînd nu am mai scris, of , mi-e dor de cuvintele de aici, a trecut ceva timp!
 Defapta a trecut tare puțin și eu deja duc lipsa tastaturii. Duc lipsa cuvintelor scrise, că de vorbit, vorbesc mai mereu cu cineva din mine. Mă rog, fiecare vorbește cu propria persoană,nu?(așa cred eu).

Am observat că anume computerul (cică așa e corect și nu calculator), a devenit o parte din mine. Am vrut să plîng cînd mi-au spus unii că poate să fi ”murit” (stricat).  Of laptop-urile astea cît timp ne mănîncă, da în același timp cît ne ajută.!?

Momente peste momente care m-au c-am durut un pic. Asta e, acuma, trebuia să se întîmple. Acum aștept să treacă definitiv aceste clipe să îmi revin să o iau de la capăt cu un nou început. Sper eu pe 2 mai (apropo  22 de anișori voi împlini) să pun capăt acestei rutine și pe 15 (ziua de angajare) să încep ceva extrem de așteptat.
M-am împăcat cu anumite gînduri , cu anumite lucruri care nu am cum să le am (am făcut o greșeală cumva? de exprimare...).
Mă bucur extrem de mult că lîngă mine sunt oameni ce chiar mă ajută, mă înțeleg și nu mă trădează.  Poate va veni și acel timp cînd am să le mulțumesc, deși încerc să nu-i dezamăgesc.
Eh, oameni! Cît de mult vă iubesc eu pe voi uneori!? Relațiile pe care le am mă face să nu mă închid în propria-mi  colivie și să comunic cît mai des. Un bun prieten de al meu mi-a spus că în viață este esențial să nu trăiești doar cu tine, cu propria persoană, este foarte important ca ceea ce ai să împarți cu cineva. Cu cineva ce îți face plăcere, ce merită. Eu am învățat să trăiesc singură și asta nu prea îmi convine, da oricum, asta nu îmi încurcă să îmi împart viața, da nici s-o irosesc cu cine nu trebuie nu este chiar atît de corect. Încerc șă împart zîmbetul cu toți Oamenii ce se bucură cu adevărat de succesele mele și am învățat să mă feresc de cei ce nu mă merită. Eu iubesc omul adevărat și sincer ce nu invidiază, ba din contra încurajează.
Dacă aș dispărea mâine nu știu cîți m-ar căuta, da sunt sigură că cineva m-ar face să mă întorc.
Mă doare inima că trece timpul, da mă bucur că există cuvinte să putem exprima ceea ce simțim și asta rămîne o amintire, care ne o putem reaminti ori de cîte ori ochișorii parcurg rîndurile scrise la îndemnul inimii.

viață, om, moarte...

Tocmai am aflat că unui Bun Om din viața mea i-a murit cineva drag, și asta ma cam durut și pe mine. M-a durut pentru că el este prietenul meu, și m-a durut gîndindu-mă la ai mei.
 Mă gîndisem azi la el ce o fi pățit că avusesem ceva timp de cînd nu mai știam nimic de viața lui și cînd colo hop! Durere!
Mă tot întrebam ce pot să-i spun ca să îl ajut să treacă mai ușor peste această nenorocire, dar într-un final am ales doar simplele cuvinte ”condoleanțe”.În asemenea cazuri este greu să găsești cuvintele potrivite, este greu să îți imaginezi prin ceea ce trece în acel moment, este unul din lucrurile pe care nu le vrei să le vezi cu toate că te aștepți la aceste întîmplări, cu toate că ești conștient de ele, totuși îți vine greu să crezi.
De ce se naște omul și îi face pe cei din jur fericiți și de ce pleacă lăsînd o lacrimă de durere în jurul lui? Da, putem filozofa: vine ca o lumină pentru cei ce l-au așteptat și se stinge lumina care a avut un rol deosebit pentru ei și pentru faptul că a fost un om bun. Asta da, e corect! Da în estență care e menirea omului pe acest pămînt? Cu ce scop vine el și se învață a merge și a vorbi?
Vor fi niște întrebări care eu am să le aflu răspunsurile doar în urma anumitor discuții cu cineva ce îmi poate oferi aceste răspunsuri.
Ce este bine și ce nu este bine să îi spui unui om care trece prin asemenea clipe? Cum îl poți face să treacă mai ușor peste aceaste momente de grea cumpănă? Pînă la urmă este vorba despre anumite clipe unde trebuie să percepi că deacum înainte pur și simplu nu va mai fi lîngă tine. Nu ai să-l mai vezi de azi înainte. Este exact ca și o ciocolată care s-a terminat și nu mai ai voie pentru următoarele 3 zile. Numai că aceste 3 zile sunt restul zilelor noastre.
În astfel de momente este bine să ai alături oameni care știu să se comporte așa cum ai vrea tu și poate nu așa cum ar tebuie sau ar fi necesar. În astfel de momente cînd te întrebi ”ce rost mai are?” este necesar să avem alături pe cei care să ne arate acel rost. Astfel de momente, cum le depășim?
Sper că au fost ok cuvintele mele și reacția mea! Fii tare și ai grijă de surori și mămică.

rahat

Iaca na...mă simt nevoită să scriu articole murdare, articole  ce descriu Shit-ul (rahatul) din Țara asta.
Nu m-aș fi gîndit niciodată că părerile mele se vor rostogoli și vor lua o altă întorsătură. Culmea este că exact ceea ce gîndeam eu cînd eram mică, acum se adeverește. Mă ce deșteaptă mai eram, da asta numai ei știam.
De mică voiam să fac politică. Toți spuneau că sunt bună și iată am gînduri serioase să mă apuc de așa ceva. Numai că politica este o curvă, că se schimbă, mai bine zis schimbă poporul.
Săptămîna asta am realizat că eu nu  am să pot face niciodată nimic din ceea ce nu îmi place. Nu pot să înghit   ceea ce nu mii pe plac şi cred că este normal acest lucru. Aşa că dacă o să fie cu noroc nu o să fac lucruri murdare că mie ele nu îmi plac.
Rahatul care se întîmplă în ţară mă face să îi dau dreptate doamnei Ţau (aptopo mai mereu am fost deacord cu ea) precum, că am fi nişte "făbricuţe de fecale". Păi da este adevărat, ca ceea ce am votat noi în 2009 s-a dovedit a fi un mare rahat. Eu am o părere vis-a-vis de toată curvăria asta. Într-un mod sau altul intuiesc ceea se se petrece acolo departe de cele mai mici idei ale analiştilor politici. Acuma aştept evenimentele să-mi confirme afirmaţiile care le ştie doar taică-meu.
Îmbinînd evenimentele acestea din politică cu evenimentele din viaţa mea, am ajuns la concluzia că toul este un mare rahat ce duce a durei enorme de cap. Poate o fi de la mirosul ăsta de viaţă, de la resturile digerate mai greu din trecut sau pur şi simplu lipsa de vitamine. Ţara asta are nevoie de ceva nou, proaspăt. Cred din ce în ce mai mult că are nevoie de o unire, ori Rusia ori România. Ceva să se facă că noi aşa nu o să o ducem bine deloc.