... am trait 22 de ani si am ajuns sa vorbesc despre Viata. Ce mi-a dat? Ce am obtinut? De ce m-am temut? Ce mi-am dorit?
Pot sa spun ca pina in momentul de fata am trait implinita, nu regret si nu as vrea sa schimb absolut nimic. Nu ma pling de zilele traite, da nu pot sa spun ca sunt cele pe care eu mi le-am dorit, cele pe care le-am asteptat pot spune chiar si le-am visat. Ce este mai grav, ca incepind deacum se incep zilele cu adevarat grele si o viata care urmeaza sa doara.
Daca nu am avut de ceva parte, atunci acest lucru este sanatatea, ea mi-a lipsit si acum vad consecintele. La o prima vedere parea a fi totul in regula dar defapt nu era deloc asa.
Am si am avut o familie fericita, una unita, care nu imi este si nu mi-a fost niciodata rusine sa ies in lume cu ei. Mi-au dat educatie, m-au invatat cum sa ma comport in societate ca sa nu fiu aratata cu degetul, sa nu rida lumea de mine. Sa stiu sa vorbesc si cu cei de seama mea da si cu un om mai in virsta. Cum sa ma adresez, cum sa cer ajutor, cum sa le multumesc oamenilor. Am avut mereu o haina, nu la moda, da era calda si curata, nu am simtit lipsa hranei, nu am simtit lipsa banului, imi dadeau mereu ca sa-mi ajunga pentru intretinere. Mau lasat sa-mi aleg drumul, oferindu-mi sfaturi. Tata a fost mereu capul familiei, el a condus si a condus bine, dupa reguli proprii, reguli a Clanului Marian inca de pe la stra-strabunelul meu, cred. A avut mereu o tactica diferita de a lumii, da o tactica corecta realizind asta atunci cind am crescut realizind binele pe care ne l-a oferit. Mama-intotdeauna ne-a iubit si ne lasa sa ne facem de cap, ma rog ce a vazut in familia ei asta a oferit si ea cu mici exceptii. Voia mereu sa ne ofere, ma refer la lucru material, ceea ce nu a avut ea parte. Eu pe tata il socot un exemplu, si il compar cu fiecare barbat din viata mea, sinceritatea lui si iubirea asta aparte e ceva specific si unic in acelasi timp. Am trecut impreuna prin multe suntem inca impreuna si vom fi cred pina cind cerul ne va desparti.
Referitor la persoana mea-multe lucruri nu le-am vrut, da le-am acceptat in viata mea, am asteptat sa rtreaca, uneori incercind sa ameliorez lucrurile. Nu mi-am dorit niciodata sa sufar din dragoste, sa raman fara de prieteni, sa simt lipsa parintilor (ma refer la plecarea lor peste hotare), sa nu ma impac cu sora-mea, sa am o problema vizibila si neinteleasa, sau ma rog inteleasa gresit de altii. Cel mai mult ma afecteaza ca un om te judeca fara ati sti povestea, fara a stii ca tu ai kg pe care le ai din cauza unei probleme de sanatate, o problema destul de dificila care se trateaza si efectiv se vede efectul in timp, dupa tratamente lungi si un efort destul de greu.
Intotdeauna am fost diferit si m-am impacat cu asta. Si acum sunt si acum tind sa fiu diferit, asta ma face speciala si unica, insa niciodata nu mi-am dorit sa fiu diferita fizic, sa se vada acest lucru, pentru ca in societatea asta moldava se traieste dupa principiul "prima vedere". ...
A venit timpul sa se schimbe lucrurile. A venit timpul cind il vad pe taica-meu suferind de boala si eu nu am cum sa-l ajut- asta este cel mai grav. A venit timpul cu adevarat sa sufar, nu din cauza dragostei ca vezi uite Doamne eu stau si ma usuc dupa el, da el e numai cu berea si rachiul si cu toata druzeaua lui. A venit timpul sa realizez ca maine cineva din familia mea poate sa nu mai fie, ca maine trebuie sa-mi cistig singura existanta, ca maine ar trebui sa imi vad visul realizat, care nu e cel de a ma marita si a fi imbracata in rochie de mireasa, ca maine am sa plec si nu stiu cind am sa ma mai intorc, pentru ca intr-o societate bolnava nu se poate trai (ma refer la sistemul din Tara Asta). Ca maine as putea sa fiu singura nu stiu pe care strazi si poate fara banii pe care tata mii dadea, fara un acoperis deasupra capului, cu toate ca am casa mostenire de la bunelul meu. Ca maine am sa am propriul copil.
Eu mereu am obtinut lucruri muncind. Cind eram mica si voiam la joaca, munceam ziua de nu mai puteam si taica-meu astfel imi permitea sa ies. M-am jertfit pentru a fi fericita, pentru ca fericirea inseamna suferinta.
Accept ce mi se ofera si dau din coate pentru ami indeplini visul- restul nu conteaza, oricum toti tindem spre moarte, important este sa facem ceva in viata sta ce o sa ne aduca placere, ce o sa ne faca fericiti, pentru a nu muri cu regrete.
vineri, 16 august 2013
duminică, 28 iulie 2013
Oameniii din viata nostra
Nimeni nu poate trai singur, oricit de independenti nu am fi oricum avem nevoie de cineva pentru a ne oferi ajutorul.
De-a lungul vietii intalnim oameni care isi lasa o amprenta destul de puternic in vietile noastre, dar se regasesc si oameni care sunt pur si simplu intamplatori, care "cad" la momentul potrivit de undeva de sus, ne ajuta sa iesim din anumite stari si apoi pleaca de parca nici nu au existat.
Asa se face ca pe parcusul a 22 de ani am avut si eu partea de mai multi oameni in viata mea, oameni care m-au ajutat in cele mai multe cazuri. Oamnei de care m-am indragostit, oameni la care am tinut extrem de mult si ei nici macar nu au observat. Fete care le-am crezut prietene si pina la urma s-au dovedit a nu fi. Oameni maturi de la care am invatat multe lucruri, am invatat sa fiu si eu Om.
Intrebarea mea cea mai mare este De ce Dumnezeu intersecteaza cararile, le suprapune oarecum, le batatoreste si apoi le desparte instantaneu? Uneori am impresia ca prin prezenta anumitor oameni linga sufletul meu nu fac decit sa sufar si tot de atitea ori ma contrazic pentru ca Ele (persoanele) imi dau puteri de a merge mai departe, de a crede in ceva, de a depasi momente, de ai folosi ca un fir de ata atunci cind nimic nu mai are rost si nu am de ce ma mai tine pentru a continua drumul. Ei m-au calit. Ei m-au invatat sa ma ridic, iar fara de Ei viata mea ar fi fost nimic.
Sufer pentru oamenii care nu au nici un rost in viata mea care stiu ca maine vor pleca fara sa se mai intoarca si ma intreb de ce sunt atit de proasta, da in acelasi timp observ ca aceste dureri de suflet ma fac mai invincibila, pentru ca ce nu ma omoara ma face mai puternica.
Unicii oameni prezenti mereu sunt cei din familie, insa familia nu este tot timpul cu tine, odata plecata de linga ei, ii pierzi. Sociabilitatea de care dau dovada este un exemplu elocvent ca imi pot face usor prieteni de ocazie, pe un anumit timp, care la un moment dat ajung in virful piramidei numita Persoane Importante si tot atit de repede ajung jos la baza, la colectia de Cunostinte.
Ma resemnez cu gindul ca vor mai exista o multime de astfel de persoane si niciodata nu uit de cele vechi. Prietenii vechi sunt cei mai buni defapt, restu fac parte din peisaj, din rutina. In cele mai grele clipe totusi ma gindesc la cei ce au colindat cea mai mare parte din viata mea, cei ce au stat ani in sufletul meu si inca nu au plecat cu toate ca fizic nu Mai exista nici un contact.
Persoanele bune si cu adevart importante sunt cele ce rezista in timp, pentru ca o relatie o desface si in acelasi timp o poate intretine doar Timpul - restul, Trecatori prin lumea mare!!
De-a lungul vietii intalnim oameni care isi lasa o amprenta destul de puternic in vietile noastre, dar se regasesc si oameni care sunt pur si simplu intamplatori, care "cad" la momentul potrivit de undeva de sus, ne ajuta sa iesim din anumite stari si apoi pleaca de parca nici nu au existat.
Asa se face ca pe parcusul a 22 de ani am avut si eu partea de mai multi oameni in viata mea, oameni care m-au ajutat in cele mai multe cazuri. Oamnei de care m-am indragostit, oameni la care am tinut extrem de mult si ei nici macar nu au observat. Fete care le-am crezut prietene si pina la urma s-au dovedit a nu fi. Oameni maturi de la care am invatat multe lucruri, am invatat sa fiu si eu Om.
Intrebarea mea cea mai mare este De ce Dumnezeu intersecteaza cararile, le suprapune oarecum, le batatoreste si apoi le desparte instantaneu? Uneori am impresia ca prin prezenta anumitor oameni linga sufletul meu nu fac decit sa sufar si tot de atitea ori ma contrazic pentru ca Ele (persoanele) imi dau puteri de a merge mai departe, de a crede in ceva, de a depasi momente, de ai folosi ca un fir de ata atunci cind nimic nu mai are rost si nu am de ce ma mai tine pentru a continua drumul. Ei m-au calit. Ei m-au invatat sa ma ridic, iar fara de Ei viata mea ar fi fost nimic.
Sufer pentru oamenii care nu au nici un rost in viata mea care stiu ca maine vor pleca fara sa se mai intoarca si ma intreb de ce sunt atit de proasta, da in acelasi timp observ ca aceste dureri de suflet ma fac mai invincibila, pentru ca ce nu ma omoara ma face mai puternica.
Unicii oameni prezenti mereu sunt cei din familie, insa familia nu este tot timpul cu tine, odata plecata de linga ei, ii pierzi. Sociabilitatea de care dau dovada este un exemplu elocvent ca imi pot face usor prieteni de ocazie, pe un anumit timp, care la un moment dat ajung in virful piramidei numita Persoane Importante si tot atit de repede ajung jos la baza, la colectia de Cunostinte.
Ma resemnez cu gindul ca vor mai exista o multime de astfel de persoane si niciodata nu uit de cele vechi. Prietenii vechi sunt cei mai buni defapt, restu fac parte din peisaj, din rutina. In cele mai grele clipe totusi ma gindesc la cei ce au colindat cea mai mare parte din viata mea, cei ce au stat ani in sufletul meu si inca nu au plecat cu toate ca fizic nu Mai exista nici un contact.
Persoanele bune si cu adevart importante sunt cele ce rezista in timp, pentru ca o relatie o desface si in acelasi timp o poate intretine doar Timpul - restul, Trecatori prin lumea mare!!
vineri, 17 mai 2013
cine (supra)viețu(iește) intre Filat si Pahotniuc?
A început chiar să mă doară ceea ce se întîmplă în țara asta. Dacă pînă acum doar priveam si îmi puneam doar mie unele întrebări, acum am ajuns în ipostaza de a răcni să mă audă și guvernul și parlamentul și toți politicienii (atit de mult vreau să le zic de ”bine”), CE DRACU SE ÎNTÎMPLĂ CU ȚARA ASTA? ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ EA?
Debilism total, iaca ce văd eu! Cum chelea măsâi să mai cred eu în viitorul meu dacă se întîmplă debilismul ista în Țara asta! Cum sa mai fac eu un copil si ce viitor să-i ofer eu lui, dacă unul bagă o lege, altul o scoate. Pentru ce te-am votat eu ”Al nostru” Vlad Filat? Ca să te răzbuni pe Plahotniuc? Dacă el are mai mult ca tnie (ar trebui sa vă numesc cu Dv, da nu e cazul), trebuie neapărat să sufere poporul? Voi vă bateți și tot ”sîngele” curge pe poporul Român cu iz Moldovenesc!
Dacă ați ajuns în fruntea țării, apoi faceți în așa fel ca ȚARA asta să stea cu Fruntea sus și să fie demnă de voi-aleșii noștri, da nu să plece capul cînd va vorbi celorlalte despre mizeria, mocirla și gunoiul în care trăim! Putem mai rau ca Toscovina, pentru că ne-ați îmbătat voi cu apă chioară și v-am votat.
Ieri, absolut întîmplător am trecut prin niste feeling-uri care s-au lăsat cu părei de rău că am de gînd să îmi duc totuși traiul în Țara asta. Cum dracu se face că Filat bagă taxe (la el în buzunar plătite de noi, NEJUSTIFICAT) și Plahotniuc- le scoate (din buzunarul lui Filat), da cel puțin o face în folosul statului.
Cum dracu se face că unii se gîndesc la Omul Român Rusi ficat Moldovenizat și altul îl îngroapă de cum poate el mai bine. Cum PZDMS să se implementeze legi la noi în Țara asta, cînd în loc să se susțină, să aducă îmbunătățiri, ei pun bețe în roate unui altuia și cel mai tare îl doare tare curul ce face el cu viața lui personală. Tipic Moldovenesc nu?
Ce PZDMS, Ghea Filat ai ajuns la acei 3 lei smulși din Buzunarul studentului, care isi ia biletul, mai înainte cu o zi, ca să fie sigur că are loc în Microbuzul ARHIPLIN care suplinește Bălăureștiul, Zberoaia, Grozeștiul, Bărboieniul, Soltăneștiul și se mai rătăcește și cîte unul din Nisporeni cu umilii călători care sunt nevoiți să meargă 2 ore ca chibritele în cutie. Vă invit D-le Filea (așa cum zice Cheianu) să mergeți și dv cu Microbuzul vinerea, atunci cîns studenții pleacă acasă, să vedeți cît e de confortabil. Imi explicați și mie care este menirea la cei 3 lei în plus la bilet dacă îl procurăm mai înainte cu o zi? Sau Dv, Urîți Nisporeniul cumva???
Eu cred că o să mă enervez si o să ies la protest!!!!
Cine Naiba să SUPRAVIEȚUIASCĂ atuci cînd voi vă Bateți? Treaba cea mai importantă este că voi vă bateți CU și PE banii noștri!!!
Debilism total, iaca ce văd eu! Cum chelea măsâi să mai cred eu în viitorul meu dacă se întîmplă debilismul ista în Țara asta! Cum sa mai fac eu un copil si ce viitor să-i ofer eu lui, dacă unul bagă o lege, altul o scoate. Pentru ce te-am votat eu ”Al nostru” Vlad Filat? Ca să te răzbuni pe Plahotniuc? Dacă el are mai mult ca tnie (ar trebui sa vă numesc cu Dv, da nu e cazul), trebuie neapărat să sufere poporul? Voi vă bateți și tot ”sîngele” curge pe poporul Român cu iz Moldovenesc!
Dacă ați ajuns în fruntea țării, apoi faceți în așa fel ca ȚARA asta să stea cu Fruntea sus și să fie demnă de voi-aleșii noștri, da nu să plece capul cînd va vorbi celorlalte despre mizeria, mocirla și gunoiul în care trăim! Putem mai rau ca Toscovina, pentru că ne-ați îmbătat voi cu apă chioară și v-am votat.
Ieri, absolut întîmplător am trecut prin niste feeling-uri care s-au lăsat cu părei de rău că am de gînd să îmi duc totuși traiul în Țara asta. Cum dracu se face că Filat bagă taxe (la el în buzunar plătite de noi, NEJUSTIFICAT) și Plahotniuc- le scoate (din buzunarul lui Filat), da cel puțin o face în folosul statului.
Cum dracu se face că unii se gîndesc la Omul Român Rusi ficat Moldovenizat și altul îl îngroapă de cum poate el mai bine. Cum PZDMS să se implementeze legi la noi în Țara asta, cînd în loc să se susțină, să aducă îmbunătățiri, ei pun bețe în roate unui altuia și cel mai tare îl doare tare curul ce face el cu viața lui personală. Tipic Moldovenesc nu?
Ce PZDMS, Ghea Filat ai ajuns la acei 3 lei smulși din Buzunarul studentului, care isi ia biletul, mai înainte cu o zi, ca să fie sigur că are loc în Microbuzul ARHIPLIN care suplinește Bălăureștiul, Zberoaia, Grozeștiul, Bărboieniul, Soltăneștiul și se mai rătăcește și cîte unul din Nisporeni cu umilii călători care sunt nevoiți să meargă 2 ore ca chibritele în cutie. Vă invit D-le Filea (așa cum zice Cheianu) să mergeți și dv cu Microbuzul vinerea, atunci cîns studenții pleacă acasă, să vedeți cît e de confortabil. Imi explicați și mie care este menirea la cei 3 lei în plus la bilet dacă îl procurăm mai înainte cu o zi? Sau Dv, Urîți Nisporeniul cumva???
Eu cred că o să mă enervez si o să ies la protest!!!!
Cine Naiba să SUPRAVIEȚUIASCĂ atuci cînd voi vă Bateți? Treaba cea mai importantă este că voi vă bateți CU și PE banii noștri!!!
luni, 6 mai 2013
fucking off, fucking me
Cel mai important în viața asta pentru mine este: adevărul, sinceritatea și respectul, mă rog, se cam includ unele în altele, dar ele au un mare rost în viața asta de rahat, pe care tocmai am aflat ca o duc.
Tare mult timp am sperat că am realizat ceva în viața asta, da se vede că pe naiba.
Un adevăr crud, dureros în același timp așteptat, mă face să mă îndoiesc de fericirea mea precum și de realizările avute pînă acum.
Viitorul ista nu mai știu cum sună, nu mai știu ce culoare are. În ultimul timp am făcut lucruri care nu prea mă caracterizează (așa credeam eu) da se vede că am să mă apuc să ”le ptactic” intensiv, căci doar ele mă fac să scap de stresul care e mereu prezent.
Băieții, ce vor băieții: ei vor sex no-limit și mai ales neprotejat. Da cum în chelea măsîi să te duci să te freci cu unul de 25 de ani care fierbe hormonii în el și a mai și recunoscut că se duce la femei (că pe el fetele nu îl satisfac), plus faptul că nu se protejează și nici cu tine nu vrea să se protejeze. Pe de o parte stai și zici, du-l dracului că poate nu mai iau nici o boală, poate o fi ok, da în același timp te cam ia groaza cînd te gîndești ce îți poate transmite.
Fuck this! Asta e viață? Pizdeț cît de mult poate să mă doară acest lucru. Defapt mă doare mai tare faptul că dacă am să fiu a lui, am să fiu și înșelată, asta vine la pachet, cică bonus. Să-mi bag piciorul, de ce mi-e mie frică tocmai de asta nu scap, și în general în materie de iubiți o cam dau în bara, cam e inversul la ceea ce-mi doresc și cam este tot ceea de ce mi-e frică mie. Nu am vrut niciodată să am o relație la distanță și tocmai hopa că se întîmplă. Nu am vreau să mă împiedic de faptul că am să fiu nevoită să îl împart cu alt cineva și tocmai asta mă așteaptă. Fuck this, fuck all this moments, this feelings.
Cel mai grav e faptul că nu știu dacă pot schimba ceva, dacă pot să aleg pe alt cineva. M-am convins că nu pot din exemple concrete și tocmai sunt nevoită să înfrunt dar mai degrabă să accept această realitate.
Stau și mă uit dintr-o parte și îmi zic că viața asta nu e pentru mine, da tocmai asta văd peste cel mult două luni. Cum o să suport eu toate aste, ideie nu am, nu mă pot gîndi la aceste consecințe, cu părere de rău. Auzisem undeva că nu poți schimba bărbatul. Sexul puternic nu se schimbă după cum ar vrea sexul frumos, însă învers se poate. Acum da cred și eu că nu poți schimba firea unui bărbat, îl poți face doar să înțeleagă unele lucruri, în caz că ai dreptate și apoi corectarea vine de la sine.
Încotro or să meargă toată situația asta eu nu știu...este unicul lucru unde nu vreau să întervin și doar am misiunea de a reacționa. Nu știu cît de drepte pot fi deciziile mele da sper eu din toată inima să nu regret nimic
Sper eu să existe respect, încredere și adevăr, nu știu ce poate schimba cel din urmă, da știu că în urma faptului că am să cunosc adevărul a tot ceea ce se întîmplă cu persoana, dar mai ales corpul lui, am să pot să resping sau să păstrez lîngă mine acest om.
Tare mult timp am sperat că am realizat ceva în viața asta, da se vede că pe naiba.
Un adevăr crud, dureros în același timp așteptat, mă face să mă îndoiesc de fericirea mea precum și de realizările avute pînă acum.
Viitorul ista nu mai știu cum sună, nu mai știu ce culoare are. În ultimul timp am făcut lucruri care nu prea mă caracterizează (așa credeam eu) da se vede că am să mă apuc să ”le ptactic” intensiv, căci doar ele mă fac să scap de stresul care e mereu prezent.
Băieții, ce vor băieții: ei vor sex no-limit și mai ales neprotejat. Da cum în chelea măsîi să te duci să te freci cu unul de 25 de ani care fierbe hormonii în el și a mai și recunoscut că se duce la femei (că pe el fetele nu îl satisfac), plus faptul că nu se protejează și nici cu tine nu vrea să se protejeze. Pe de o parte stai și zici, du-l dracului că poate nu mai iau nici o boală, poate o fi ok, da în același timp te cam ia groaza cînd te gîndești ce îți poate transmite.
Fuck this! Asta e viață? Pizdeț cît de mult poate să mă doară acest lucru. Defapt mă doare mai tare faptul că dacă am să fiu a lui, am să fiu și înșelată, asta vine la pachet, cică bonus. Să-mi bag piciorul, de ce mi-e mie frică tocmai de asta nu scap, și în general în materie de iubiți o cam dau în bara, cam e inversul la ceea ce-mi doresc și cam este tot ceea de ce mi-e frică mie. Nu am vrut niciodată să am o relație la distanță și tocmai hopa că se întîmplă. Nu am vreau să mă împiedic de faptul că am să fiu nevoită să îl împart cu alt cineva și tocmai asta mă așteaptă. Fuck this, fuck all this moments, this feelings.
Cel mai grav e faptul că nu știu dacă pot schimba ceva, dacă pot să aleg pe alt cineva. M-am convins că nu pot din exemple concrete și tocmai sunt nevoită să înfrunt dar mai degrabă să accept această realitate.
Stau și mă uit dintr-o parte și îmi zic că viața asta nu e pentru mine, da tocmai asta văd peste cel mult două luni. Cum o să suport eu toate aste, ideie nu am, nu mă pot gîndi la aceste consecințe, cu părere de rău. Auzisem undeva că nu poți schimba bărbatul. Sexul puternic nu se schimbă după cum ar vrea sexul frumos, însă învers se poate. Acum da cred și eu că nu poți schimba firea unui bărbat, îl poți face doar să înțeleagă unele lucruri, în caz că ai dreptate și apoi corectarea vine de la sine.
Încotro or să meargă toată situația asta eu nu știu...este unicul lucru unde nu vreau să întervin și doar am misiunea de a reacționa. Nu știu cît de drepte pot fi deciziile mele da sper eu din toată inima să nu regret nimic
Sper eu să existe respect, încredere și adevăr, nu știu ce poate schimba cel din urmă, da știu că în urma faptului că am să cunosc adevărul a tot ceea ce se întîmplă cu persoana, dar mai ales corpul lui, am să pot să resping sau să păstrez lîngă mine acest om.
luni, 29 aprilie 2013
deferent things, deferent mind
... stau acum și mă uit la lume: ce postează, cum postează, de unde postează, cu cine postează...! Văd în lumea asta un evoluționism, ceva ce se reface și ajunge la ceva complex și plin de importanță. Văd lumea cum se schimbă: vine, pleacă, se mărită, se desparte, se tunde, se schimbă, se întoarce și iar o ia de la capăt. Văd oameni fericiți ce se bucură de viață, văd oameni împliniți ce storc tot sucul dintr-o portocală dimineața, pentru a se simți cît mai fresh.
Vara, vine vara! Unul dintre cel mai așteptat anotimp, cel mai nebun și free pentru toți. Nu știu dacă am să am parte de o vară pe cinste anul acesta da știu că o să-mi fie dor de cea de anul trecut. Mă rog, memories, ce vor fi mereu în căpușorul meu.
Stau și privesc dintr-o parte și mă bucur invidiind lumea asta atît de fericită. Mă bucur pentru oamenii care știu să trăiască liber și care fac ce îi taie capul oricînd și oriunde.
Agreez amicii ce știu să renască din cenușă cu propriile-și forțe, amicii ce dobîndesc foarte mult curaj de a o lua de la capăt și de a nu pune bețe în roate celorlalți.
Săptămîna asta am învățat lucruri ce m-au uimit, lucruri ce mă fac să merg mai departe fără să întorc capul în urmă, fără șă chiș ochii și să mă plîng pe umărul unora. Ca atare știam eu demult aceste lucruri, da ieri m-am convins mai mult. Trăiește clipa, pentru mine cam nu există ci există mai mult ai grijă ce faci să nu dăuneze.
Offf trecutul ista. Aș fi vrut să fiu amnezică și să nu fi știut nimic ca s-o pot lua de la capăt, dar așa acest lucru mă face să renunț să mai încerc.
Am învățat că o femeie trebuie să aibă o coloană vertebrală și să nu întoarca capul la fel ca băieții după fufe. O femeie trebuie să aștepte momentul potrivit, să intrige, să dețină controlul, să întoarcă ochii nu și capul.
Ori de cîte ori am încercat să fac eu primul pas, o brînză, că nu mi-a reușit niciodată. Apoi deamu gata, de azi nimic mai mult. Stau eu pe locul meu frumusel și doar am să trimit feedback, că pur și simplu poate nu mă duce capul să fiu the first, sau poate nu ar trebui să steie în firea unei femei. Mă rog, eu mereu am fost pe locul doi, așa că, pe doi am și să stau.
O femeie trebuie să fie aleasă, nu să aleagă, o femeie rămîne a fi o doamnă ce trebuie respectată și apreciată pentru ceea ce dobîndește.
Hai să postăm tot felul de lucruri mărunte sau majore și să facem lumea mai frumoasă. Să ne bucurăm de ceea ce avem și să facem lucruri pentru a dobîndi mai mult. Să lăsăm trecutul cu amprentele lui acolo unde fost și să învercăm să schimbăma atît prezentul cît și viitorul.
Vara, vine vara! Unul dintre cel mai așteptat anotimp, cel mai nebun și free pentru toți. Nu știu dacă am să am parte de o vară pe cinste anul acesta da știu că o să-mi fie dor de cea de anul trecut. Mă rog, memories, ce vor fi mereu în căpușorul meu.
Stau și privesc dintr-o parte și mă bucur invidiind lumea asta atît de fericită. Mă bucur pentru oamenii care știu să trăiască liber și care fac ce îi taie capul oricînd și oriunde.
Agreez amicii ce știu să renască din cenușă cu propriile-și forțe, amicii ce dobîndesc foarte mult curaj de a o lua de la capăt și de a nu pune bețe în roate celorlalți.
Săptămîna asta am învățat lucruri ce m-au uimit, lucruri ce mă fac să merg mai departe fără să întorc capul în urmă, fără șă chiș ochii și să mă plîng pe umărul unora. Ca atare știam eu demult aceste lucruri, da ieri m-am convins mai mult. Trăiește clipa, pentru mine cam nu există ci există mai mult ai grijă ce faci să nu dăuneze.
Offf trecutul ista. Aș fi vrut să fiu amnezică și să nu fi știut nimic ca s-o pot lua de la capăt, dar așa acest lucru mă face să renunț să mai încerc.
Am învățat că o femeie trebuie să aibă o coloană vertebrală și să nu întoarca capul la fel ca băieții după fufe. O femeie trebuie să aștepte momentul potrivit, să intrige, să dețină controlul, să întoarcă ochii nu și capul.
Ori de cîte ori am încercat să fac eu primul pas, o brînză, că nu mi-a reușit niciodată. Apoi deamu gata, de azi nimic mai mult. Stau eu pe locul meu frumusel și doar am să trimit feedback, că pur și simplu poate nu mă duce capul să fiu the first, sau poate nu ar trebui să steie în firea unei femei. Mă rog, eu mereu am fost pe locul doi, așa că, pe doi am și să stau.
O femeie trebuie să fie aleasă, nu să aleagă, o femeie rămîne a fi o doamnă ce trebuie respectată și apreciată pentru ceea ce dobîndește.
Hai să postăm tot felul de lucruri mărunte sau majore și să facem lumea mai frumoasă. Să ne bucurăm de ceea ce avem și să facem lucruri pentru a dobîndi mai mult. Să lăsăm trecutul cu amprentele lui acolo unde fost și să învercăm să schimbăma atît prezentul cît și viitorul.
miercuri, 24 aprilie 2013
offff și nicA nu mă doare
...de cînd nu am mai scris, of , mi-e dor de cuvintele de aici, a trecut ceva timp!
Defapta a trecut tare puțin și eu deja duc lipsa tastaturii. Duc lipsa cuvintelor scrise, că de vorbit, vorbesc mai mereu cu cineva din mine. Mă rog, fiecare vorbește cu propria persoană,nu?(așa cred eu).
Defapta a trecut tare puțin și eu deja duc lipsa tastaturii. Duc lipsa cuvintelor scrise, că de vorbit, vorbesc mai mereu cu cineva din mine. Mă rog, fiecare vorbește cu propria persoană,nu?(așa cred eu).
Am observat că anume computerul (cică așa e corect și nu calculator), a devenit o parte din mine. Am vrut să plîng cînd mi-au spus unii că poate să fi ”murit” (stricat). Of laptop-urile astea cît timp ne mănîncă, da în același timp cît ne ajută.!?
Momente peste momente care m-au c-am durut un pic. Asta e, acuma, trebuia să se întîmple. Acum aștept să treacă definitiv aceste clipe să îmi revin să o iau de la capăt cu un nou început. Sper eu pe 2 mai (apropo 22 de anișori voi împlini) să pun capăt acestei rutine și pe 15 (ziua de angajare) să încep ceva extrem de așteptat.
M-am împăcat cu anumite gînduri , cu anumite lucruri care nu am cum să le am (am făcut o greșeală cumva? de exprimare...).
Mă bucur extrem de mult că lîngă mine sunt oameni ce chiar mă ajută, mă înțeleg și nu mă trădează. Poate va veni și acel timp cînd am să le mulțumesc, deși încerc să nu-i dezamăgesc.
Eh, oameni! Cît de mult vă iubesc eu pe voi uneori!? Relațiile pe care le am mă face să nu mă închid în propria-mi colivie și să comunic cît mai des. Un bun prieten de al meu mi-a spus că în viață este esențial să nu trăiești doar cu tine, cu propria persoană, este foarte important ca ceea ce ai să împarți cu cineva. Cu cineva ce îți face plăcere, ce merită. Eu am învățat să trăiesc singură și asta nu prea îmi convine, da oricum, asta nu îmi încurcă să îmi împart viața, da nici s-o irosesc cu cine nu trebuie nu este chiar atît de corect. Încerc șă împart zîmbetul cu toți Oamenii ce se bucură cu adevărat de succesele mele și am învățat să mă feresc de cei ce nu mă merită. Eu iubesc omul adevărat și sincer ce nu invidiază, ba din contra încurajează.
Dacă aș dispărea mâine nu știu cîți m-ar căuta, da sunt sigură că cineva m-ar face să mă întorc.
Mă doare inima că trece timpul, da mă bucur că există cuvinte să putem exprima ceea ce simțim și asta rămîne o amintire, care ne o putem reaminti ori de cîte ori ochișorii parcurg rîndurile scrise la îndemnul inimii.
M-am împăcat cu anumite gînduri , cu anumite lucruri care nu am cum să le am (am făcut o greșeală cumva? de exprimare...).
Mă bucur extrem de mult că lîngă mine sunt oameni ce chiar mă ajută, mă înțeleg și nu mă trădează. Poate va veni și acel timp cînd am să le mulțumesc, deși încerc să nu-i dezamăgesc.
Eh, oameni! Cît de mult vă iubesc eu pe voi uneori!? Relațiile pe care le am mă face să nu mă închid în propria-mi colivie și să comunic cît mai des. Un bun prieten de al meu mi-a spus că în viață este esențial să nu trăiești doar cu tine, cu propria persoană, este foarte important ca ceea ce ai să împarți cu cineva. Cu cineva ce îți face plăcere, ce merită. Eu am învățat să trăiesc singură și asta nu prea îmi convine, da oricum, asta nu îmi încurcă să îmi împart viața, da nici s-o irosesc cu cine nu trebuie nu este chiar atît de corect. Încerc șă împart zîmbetul cu toți Oamenii ce se bucură cu adevărat de succesele mele și am învățat să mă feresc de cei ce nu mă merită. Eu iubesc omul adevărat și sincer ce nu invidiază, ba din contra încurajează.
Dacă aș dispărea mâine nu știu cîți m-ar căuta, da sunt sigură că cineva m-ar face să mă întorc.
Mă doare inima că trece timpul, da mă bucur că există cuvinte să putem exprima ceea ce simțim și asta rămîne o amintire, care ne o putem reaminti ori de cîte ori ochișorii parcurg rîndurile scrise la îndemnul inimii.
luni, 15 aprilie 2013
viață, om, moarte...
Tocmai am aflat că unui Bun Om din viața mea i-a murit cineva drag, și asta ma cam durut și pe mine. M-a durut pentru că el este prietenul meu, și m-a durut gîndindu-mă la ai mei.
Mă gîndisem azi la el ce o fi pățit că avusesem ceva timp de cînd nu mai știam nimic de viața lui și cînd colo hop! Durere!
Mă tot întrebam ce pot să-i spun ca să îl ajut să treacă mai ușor peste această nenorocire, dar într-un final am ales doar simplele cuvinte ”condoleanțe”.În asemenea cazuri este greu să găsești cuvintele potrivite, este greu să îți imaginezi prin ceea ce trece în acel moment, este unul din lucrurile pe care nu le vrei să le vezi cu toate că te aștepți la aceste întîmplări, cu toate că ești conștient de ele, totuși îți vine greu să crezi.
De ce se naște omul și îi face pe cei din jur fericiți și de ce pleacă lăsînd o lacrimă de durere în jurul lui? Da, putem filozofa: vine ca o lumină pentru cei ce l-au așteptat și se stinge lumina care a avut un rol deosebit pentru ei și pentru faptul că a fost un om bun. Asta da, e corect! Da în estență care e menirea omului pe acest pămînt? Cu ce scop vine el și se învață a merge și a vorbi?
Vor fi niște întrebări care eu am să le aflu răspunsurile doar în urma anumitor discuții cu cineva ce îmi poate oferi aceste răspunsuri.
Ce este bine și ce nu este bine să îi spui unui om care trece prin asemenea clipe? Cum îl poți face să treacă mai ușor peste aceaste momente de grea cumpănă? Pînă la urmă este vorba despre anumite clipe unde trebuie să percepi că deacum înainte pur și simplu nu va mai fi lîngă tine. Nu ai să-l mai vezi de azi înainte. Este exact ca și o ciocolată care s-a terminat și nu mai ai voie pentru următoarele 3 zile. Numai că aceste 3 zile sunt restul zilelor noastre.
În astfel de momente este bine să ai alături oameni care știu să se comporte așa cum ai vrea tu și poate nu așa cum ar tebuie sau ar fi necesar. În astfel de momente cînd te întrebi ”ce rost mai are?” este necesar să avem alături pe cei care să ne arate acel rost. Astfel de momente, cum le depășim?
Sper că au fost ok cuvintele mele și reacția mea! Fii tare și ai grijă de surori și mămică.
Mă gîndisem azi la el ce o fi pățit că avusesem ceva timp de cînd nu mai știam nimic de viața lui și cînd colo hop! Durere!
Mă tot întrebam ce pot să-i spun ca să îl ajut să treacă mai ușor peste această nenorocire, dar într-un final am ales doar simplele cuvinte ”condoleanțe”.În asemenea cazuri este greu să găsești cuvintele potrivite, este greu să îți imaginezi prin ceea ce trece în acel moment, este unul din lucrurile pe care nu le vrei să le vezi cu toate că te aștepți la aceste întîmplări, cu toate că ești conștient de ele, totuși îți vine greu să crezi.
De ce se naște omul și îi face pe cei din jur fericiți și de ce pleacă lăsînd o lacrimă de durere în jurul lui? Da, putem filozofa: vine ca o lumină pentru cei ce l-au așteptat și se stinge lumina care a avut un rol deosebit pentru ei și pentru faptul că a fost un om bun. Asta da, e corect! Da în estență care e menirea omului pe acest pămînt? Cu ce scop vine el și se învață a merge și a vorbi?
Vor fi niște întrebări care eu am să le aflu răspunsurile doar în urma anumitor discuții cu cineva ce îmi poate oferi aceste răspunsuri.
Ce este bine și ce nu este bine să îi spui unui om care trece prin asemenea clipe? Cum îl poți face să treacă mai ușor peste aceaste momente de grea cumpănă? Pînă la urmă este vorba despre anumite clipe unde trebuie să percepi că deacum înainte pur și simplu nu va mai fi lîngă tine. Nu ai să-l mai vezi de azi înainte. Este exact ca și o ciocolată care s-a terminat și nu mai ai voie pentru următoarele 3 zile. Numai că aceste 3 zile sunt restul zilelor noastre.
În astfel de momente este bine să ai alături oameni care știu să se comporte așa cum ai vrea tu și poate nu așa cum ar tebuie sau ar fi necesar. În astfel de momente cînd te întrebi ”ce rost mai are?” este necesar să avem alături pe cei care să ne arate acel rost. Astfel de momente, cum le depășim?
Sper că au fost ok cuvintele mele și reacția mea! Fii tare și ai grijă de surori și mămică.
luni, 8 aprilie 2013
rahat
Iaca na...mă simt nevoită să scriu articole murdare, articole ce descriu Shit-ul (rahatul) din Țara asta.
Nu m-aș fi gîndit niciodată că părerile mele se vor rostogoli și vor lua o altă întorsătură. Culmea este că exact ceea ce gîndeam eu cînd eram mică, acum se adeverește. Mă ce deșteaptă mai eram, da asta numai ei știam.
De mică voiam să fac politică. Toți spuneau că sunt bună și iată am gînduri serioase să mă apuc de așa ceva. Numai că politica este o curvă, că se schimbă, mai bine zis schimbă poporul.
Săptămîna asta am realizat că eu nu am să pot face niciodată nimic din ceea ce nu îmi place. Nu pot să înghit ceea ce nu mii pe plac şi cred că este normal acest lucru. Aşa că dacă o să fie cu noroc nu o să fac lucruri murdare că mie ele nu îmi plac.
Rahatul care se întîmplă în ţară mă face să îi dau dreptate doamnei Ţau (aptopo mai mereu am fost deacord cu ea) precum, că am fi nişte "făbricuţe de fecale". Păi da este adevărat, ca ceea ce am votat noi în 2009 s-a dovedit a fi un mare rahat. Eu am o părere vis-a-vis de toată curvăria asta. Într-un mod sau altul intuiesc ceea se se petrece acolo departe de cele mai mici idei ale analiştilor politici. Acuma aştept evenimentele să-mi confirme afirmaţiile care le ştie doar taică-meu.
Îmbinînd evenimentele acestea din politică cu evenimentele din viaţa mea, am ajuns la concluzia că toul este un mare rahat ce duce a durei enorme de cap. Poate o fi de la mirosul ăsta de viaţă, de la resturile digerate mai greu din trecut sau pur şi simplu lipsa de vitamine. Ţara asta are nevoie de ceva nou, proaspăt. Cred din ce în ce mai mult că are nevoie de o unire, ori Rusia ori România. Ceva să se facă că noi aşa nu o să o ducem bine deloc.
Nu m-aș fi gîndit niciodată că părerile mele se vor rostogoli și vor lua o altă întorsătură. Culmea este că exact ceea ce gîndeam eu cînd eram mică, acum se adeverește. Mă ce deșteaptă mai eram, da asta numai ei știam.
De mică voiam să fac politică. Toți spuneau că sunt bună și iată am gînduri serioase să mă apuc de așa ceva. Numai că politica este o curvă, că se schimbă, mai bine zis schimbă poporul.
Săptămîna asta am realizat că eu nu am să pot face niciodată nimic din ceea ce nu îmi place. Nu pot să înghit ceea ce nu mii pe plac şi cred că este normal acest lucru. Aşa că dacă o să fie cu noroc nu o să fac lucruri murdare că mie ele nu îmi plac.
Rahatul care se întîmplă în ţară mă face să îi dau dreptate doamnei Ţau (aptopo mai mereu am fost deacord cu ea) precum, că am fi nişte "făbricuţe de fecale". Păi da este adevărat, ca ceea ce am votat noi în 2009 s-a dovedit a fi un mare rahat. Eu am o părere vis-a-vis de toată curvăria asta. Într-un mod sau altul intuiesc ceea se se petrece acolo departe de cele mai mici idei ale analiştilor politici. Acuma aştept evenimentele să-mi confirme afirmaţiile care le ştie doar taică-meu.
Îmbinînd evenimentele acestea din politică cu evenimentele din viaţa mea, am ajuns la concluzia că toul este un mare rahat ce duce a durei enorme de cap. Poate o fi de la mirosul ăsta de viaţă, de la resturile digerate mai greu din trecut sau pur şi simplu lipsa de vitamine. Ţara asta are nevoie de ceva nou, proaspăt. Cred din ce în ce mai mult că are nevoie de o unire, ori Rusia ori România. Ceva să se facă că noi aşa nu o să o ducem bine deloc.
sâmbătă, 30 martie 2013
iubiri, oameni, prezent și viitor
La grea încercare mă pune viața, da zic că tocmai mi-a venit și mie timpul.
Mi-a venit timpul să vorbesc despre iubire, iubirea aia care o considerăm noi ca e pentru totdeauna. Iubirea pentru care ne sacrificăm poate cariera, poate familia, poate prietenii. Iubirea care te obligă să ierți, să taci, să spui, să plîngi , să faci, să uiți, să ascunzi, să ridici vocea, să o cobori. Iubire- care ai ales-o și care trebuie să o iubești.
Un bun prieten mi-a spus că sunt egoistă, și țin să-i dau dreptate pentru asta, deoarece mi-a cam deschis ochii, nu m-a obligat să recunosc adevărul, da pur și simplu mi-a spus ceea ce eu nu prea vedeam, era acolo în colț acest egoism al meu și eu nu dădeam de el.
Iată așa am hotărît eu că trebuie să cedez multe la viața asta și să accept realitatea care mi se oferă, chiar dacă nu prea mă încîntă. Măcar trebuie să încerc, să risc un pic, să mă implic pentru a schimba ceva.
Căsătorie, copii, responsabilitate, sex,obligații, iubire necondiționată, certuri, sărutări, plecări, dor, bani, somn, grijă, viață, durere, bucurii și în sfîrșit fericire.
Omul care îl visez eu- nu este, nu există, sau poate nu l-am întîlnit eu? Pînă cînd va veni sunt nevoită să trăiesc fără să mă vaicăr ceea ce este pe moment, sau pe mai mult timp în viața mea. Unele lucruri nu mi le pot explica, da în același timp mă simt atrasă uneori peste măsură de ele.
Culmea este că exact în această perioadă au apărut noi priorități, noi planuri de viitor legate de carieră, job, bani pînă la urmă. Bani care ar urma să vină în urma unui lucru care l-ai făcut cu plăcere.
Ceea ce nu-mi ajunge încă mie este totuși curajul, curajul de a merge înainte fără de aprivi înapoi la ce o să spună unul sau altul, sau mai bine zis la ce o să spună ai mei. Regretul cel mai mare al meu este că nu știu pe ce parte a drumului să merg: pe stînga sau pe dreapta, să aprob sau să infirm. Poate da, sunt prea ”îndrăzneță” de a merge pînă acolo da eu știu că pot și am să fac orice, atîta timp cît îmi doresc acest lucru.
Este ciudat cum s-or împăca aceste ”două cărări” da cel mai important este că trebuie să fac niște sacrificii, tre să pun anumite restricții pentru viața mea și aceste restricții sunt favorabile pentru sănătate în primul rînd. Indiferent de rezultat ele vor fi benefice pentru mine. Deci, de eșec nu poate fi vorba.
Deja m-am resemnat, indiferent de ce o să apară și cum o să se comporte el în viața mea, eu o să trăiesc clipa, dar totuși nu o să mă las să mi se taie aripile de a zbura spre culmile succesului.
Important este că am conștientizat anumite lucruri la timp și asta mă face împlinită, mă face să merg dîrză fără a mai cădea în depresie. Obiceiurile mele proaste cam pierd din randament și frecvență, ceea ce mă bucură. Am să încep să te iubesc, însă doar atunci cînd o sa-ți vină rîndul iar în acest rest de timp o să îmi fac griji și o să am grijă să îți fie bine lîngă mine, pe măsura puterilor și a bunului simț.
Mi-a venit timpul să vorbesc despre iubire, iubirea aia care o considerăm noi ca e pentru totdeauna. Iubirea pentru care ne sacrificăm poate cariera, poate familia, poate prietenii. Iubirea care te obligă să ierți, să taci, să spui, să plîngi , să faci, să uiți, să ascunzi, să ridici vocea, să o cobori. Iubire- care ai ales-o și care trebuie să o iubești.
Un bun prieten mi-a spus că sunt egoistă, și țin să-i dau dreptate pentru asta, deoarece mi-a cam deschis ochii, nu m-a obligat să recunosc adevărul, da pur și simplu mi-a spus ceea ce eu nu prea vedeam, era acolo în colț acest egoism al meu și eu nu dădeam de el.
Iată așa am hotărît eu că trebuie să cedez multe la viața asta și să accept realitatea care mi se oferă, chiar dacă nu prea mă încîntă. Măcar trebuie să încerc, să risc un pic, să mă implic pentru a schimba ceva.
Căsătorie, copii, responsabilitate, sex,obligații, iubire necondiționată, certuri, sărutări, plecări, dor, bani, somn, grijă, viață, durere, bucurii și în sfîrșit fericire.
Omul care îl visez eu- nu este, nu există, sau poate nu l-am întîlnit eu? Pînă cînd va veni sunt nevoită să trăiesc fără să mă vaicăr ceea ce este pe moment, sau pe mai mult timp în viața mea. Unele lucruri nu mi le pot explica, da în același timp mă simt atrasă uneori peste măsură de ele.
Culmea este că exact în această perioadă au apărut noi priorități, noi planuri de viitor legate de carieră, job, bani pînă la urmă. Bani care ar urma să vină în urma unui lucru care l-ai făcut cu plăcere.
Ceea ce nu-mi ajunge încă mie este totuși curajul, curajul de a merge înainte fără de aprivi înapoi la ce o să spună unul sau altul, sau mai bine zis la ce o să spună ai mei. Regretul cel mai mare al meu este că nu știu pe ce parte a drumului să merg: pe stînga sau pe dreapta, să aprob sau să infirm. Poate da, sunt prea ”îndrăzneță” de a merge pînă acolo da eu știu că pot și am să fac orice, atîta timp cît îmi doresc acest lucru.
Este ciudat cum s-or împăca aceste ”două cărări” da cel mai important este că trebuie să fac niște sacrificii, tre să pun anumite restricții pentru viața mea și aceste restricții sunt favorabile pentru sănătate în primul rînd. Indiferent de rezultat ele vor fi benefice pentru mine. Deci, de eșec nu poate fi vorba.
Deja m-am resemnat, indiferent de ce o să apară și cum o să se comporte el în viața mea, eu o să trăiesc clipa, dar totuși nu o să mă las să mi se taie aripile de a zbura spre culmile succesului.
Important este că am conștientizat anumite lucruri la timp și asta mă face împlinită, mă face să merg dîrză fără a mai cădea în depresie. Obiceiurile mele proaste cam pierd din randament și frecvență, ceea ce mă bucură. Am să încep să te iubesc, însă doar atunci cînd o sa-ți vină rîndul iar în acest rest de timp o să îmi fac griji și o să am grijă să îți fie bine lîngă mine, pe măsura puterilor și a bunului simț.
luni, 25 martie 2013
suntem norocoșiii
Suntem cei mai norocoși că ne-am născut în acestă eră, ca am avut prilejul să trăim în două secole, că am ajuns și am trecut cu bine de anii 2000 și uite acum ne bucurăm de acești ani frumoși puși la dispoziția noastră.
Sincer, mă simt norocoasă că nu m-am născut prin 1890, 1920 sau 1945 chiar și 1970. Eu mă bucur nespus de mult că m-am născut în 1991 și am ajuns sa trăiesc și în 2013.
Această epocă, aceste timpuri, aceste vremuri, această politică, acest modernism și postmodernism mă ajută perfect să mă simt împlinită.Pot face ceea ce îmi doresc, nimeni nu mă oprește, nimenu îmi interzice, nimeni nu mă dă afară din școlă, țară, nu îl amenință pe tata cu comsomolul. Nu risc deport, nu risc închisoare, nu am frică că o să mă despartă de sor-mea. Nu stau cu grijă că măine o să vină și o să-mi trimită familia cu japca în Siberia, că o să stăm în niște vagoane de fier fără aer, sau mai rău cu animale. Nimeni nu mă rîde că la vîrsta de 22 de ani nu sunt măritată și nici nu ma cerut nimeni pînă acum. Nimeni nu se teme de nimic, mai mult toți suntem liberi să facem ce vrem.
Suntem liberi să mergem pe drumul dorit și dacă nu ne place ceva suntem liberi să plecăm, acolo unde ne vor duce picioarele unde or vedea ochii și mai ales, unde ar vrea suflețelul nostru.
Nu cred că ar fi cazul să spun că noi în acestă lume modernă avem alte plîngeri legate de iPod, iPad și alte alea față de ceea ce vroiau altii de prin anii 50 și aveau aceeași vîrstă ca și mine.
Eu vreau să vorbesc despre politică, despre vremi și ce ne-au sau nu ne-au învățat ele pe noi.
Ce știm noi de la buneii noștri, prin cîte au trecut părinții, pentru ce s-au luptat ei și ce au vrut ei să obțină?
Dacă este să vorbesc despre persoana mea, cu părere de bine, tatăl meu s-a născut după război, însă bunelul a trecut prin două războaie. Asta mă doare pentru că el a suferit și cu ce s-au ales copii lui și soția, adică bunica. Bunelul meu a trăit mult, pentru că eu îl țin minte, a trăit mult în pofida faptului că în spatele lui erau urme de gloanțe și atunci cînd îl vedeam cu spatele gol de fiecare dată îmi spunea că a foste pe front, împușcat. Și aum stau eu și mă întreb, așa ca nebuna, sau poate ca înțeleapta, cine l-a trimis pe el acolo?
Cred că acum dacă s-ar întîmpla să mergă bărbații pe front, la cîtă democrație este nimeni nu s-ar duce, pentru că nimeni nu v-a putea fi impus să facă asta.
Cît de liberi suntem, avem o mulțime de obțiuni, drumuri, gusturi pentru a fi împlinite.
Mă simt fericită că sunt tînără și liberă, Mă simt fericită ca m-am născut acum și nu mai devreme ne mai vorbind de mai tîrziu. Mă bucur că am avut o copilărie frumoasă. Clasele primare cu băieți ce încă mă băteau, dar care astăzi mă salută. Adolescență cu fiorii prilelor ibiri reale, fără de calculator și telefon.
Mă bucur cam-am născut atunci si acum sunt tînără ca mai tîrziu să am o bătrînețe ușoară.
Sunt o norocoasă a vremilor!
Sincer, mă simt norocoasă că nu m-am născut prin 1890, 1920 sau 1945 chiar și 1970. Eu mă bucur nespus de mult că m-am născut în 1991 și am ajuns sa trăiesc și în 2013.
Această epocă, aceste timpuri, aceste vremuri, această politică, acest modernism și postmodernism mă ajută perfect să mă simt împlinită.Pot face ceea ce îmi doresc, nimeni nu mă oprește, nimenu îmi interzice, nimeni nu mă dă afară din școlă, țară, nu îl amenință pe tata cu comsomolul. Nu risc deport, nu risc închisoare, nu am frică că o să mă despartă de sor-mea. Nu stau cu grijă că măine o să vină și o să-mi trimită familia cu japca în Siberia, că o să stăm în niște vagoane de fier fără aer, sau mai rău cu animale. Nimeni nu mă rîde că la vîrsta de 22 de ani nu sunt măritată și nici nu ma cerut nimeni pînă acum. Nimeni nu se teme de nimic, mai mult toți suntem liberi să facem ce vrem.
Suntem liberi să mergem pe drumul dorit și dacă nu ne place ceva suntem liberi să plecăm, acolo unde ne vor duce picioarele unde or vedea ochii și mai ales, unde ar vrea suflețelul nostru.
Nu cred că ar fi cazul să spun că noi în acestă lume modernă avem alte plîngeri legate de iPod, iPad și alte alea față de ceea ce vroiau altii de prin anii 50 și aveau aceeași vîrstă ca și mine.
Eu vreau să vorbesc despre politică, despre vremi și ce ne-au sau nu ne-au învățat ele pe noi.
Ce știm noi de la buneii noștri, prin cîte au trecut părinții, pentru ce s-au luptat ei și ce au vrut ei să obțină?
Dacă este să vorbesc despre persoana mea, cu părere de bine, tatăl meu s-a născut după război, însă bunelul a trecut prin două războaie. Asta mă doare pentru că el a suferit și cu ce s-au ales copii lui și soția, adică bunica. Bunelul meu a trăit mult, pentru că eu îl țin minte, a trăit mult în pofida faptului că în spatele lui erau urme de gloanțe și atunci cînd îl vedeam cu spatele gol de fiecare dată îmi spunea că a foste pe front, împușcat. Și aum stau eu și mă întreb, așa ca nebuna, sau poate ca înțeleapta, cine l-a trimis pe el acolo?
Cred că acum dacă s-ar întîmpla să mergă bărbații pe front, la cîtă democrație este nimeni nu s-ar duce, pentru că nimeni nu v-a putea fi impus să facă asta.
Cît de liberi suntem, avem o mulțime de obțiuni, drumuri, gusturi pentru a fi împlinite.
Mă simt fericită că sunt tînără și liberă, Mă simt fericită ca m-am născut acum și nu mai devreme ne mai vorbind de mai tîrziu. Mă bucur că am avut o copilărie frumoasă. Clasele primare cu băieți ce încă mă băteau, dar care astăzi mă salută. Adolescență cu fiorii prilelor ibiri reale, fără de calculator și telefon.
Mă bucur cam-am născut atunci si acum sunt tînără ca mai tîrziu să am o bătrînețe ușoară.
Sunt o norocoasă a vremilor!
duminică, 24 martie 2013
versuri
Soldat eram și văi cutreeram
Ne ascundeam de gloanțe și noroi,
Soldeați eram și dealuri noi urcam
Ne ascundeam de vraja de război.
Eram încătușat de arme
Cu doruri de la casa mea,
Eram eu singur, fără apărare
Eram doar eu fără de viața mea.
Pe cap purtame eu miile de gînduri
Și ochii mei vedeau doar bucurii
Și cum vedeam eu casele în rînduri
Așa și gloanțele se aranjau urlînd.
Curgeau șiroaiele de lacrimi
Spălate cu sînge rece și noroi
Și gloanțele țîșneau în rînduri, rînduri
Am fost să fiu prins într-un război.
Și parcă ieri spuneau că se termină
Și dorul se va transforma-n iubiri
Și parcă ieri ziceau că o să vină,
Că o să ne întoarcem din război.
Și pentru cine s-a vărsat atîta sînge?
Și pentru cine noi am plîns atît...
Cînd astăzi nu avem recunoștință,
Cînd astăzi toți parc-au murit!
Ne ascundeam de gloanțe și noroi,
Soldeați eram și dealuri noi urcam
Ne ascundeam de vraja de război.
Eram încătușat de arme
Cu doruri de la casa mea,
Eram eu singur, fără apărare
Eram doar eu fără de viața mea.
Pe cap purtame eu miile de gînduri
Și ochii mei vedeau doar bucurii
Și cum vedeam eu casele în rînduri
Așa și gloanțele se aranjau urlînd.
Curgeau șiroaiele de lacrimi
Spălate cu sînge rece și noroi
Și gloanțele țîșneau în rînduri, rînduri
Am fost să fiu prins într-un război.
Și parcă ieri spuneau că se termină
Și dorul se va transforma-n iubiri
Și parcă ieri ziceau că o să vină,
Că o să ne întoarcem din război.
Și pentru cine s-a vărsat atîta sînge?
Și pentru cine noi am plîns atît...
Cînd astăzi nu avem recunoștință,
Cînd astăzi toți parc-au murit!
Toate lucrurile vin și pleacă
Principalul e să știm a trece prin ele.
Toate lucrurule ne atacă
Important e să ajungem la stele.
Năvală de urme, de doruri, durere
Năvală de dragostea inimii mele,
De trecut, de prezent , viitor important
Năvală de speranțe ce nu au plecat.
Drumuri deschise mereu în calea noastră,
Drumuri asfaltate sau în noroi îngropate.
Cărări și uși ce le deschidem
Ochi, ce în final îi închidem.
Mă gîndeam unde s-ar putea termina,
Unde toate s-ar, sau nu s-ar încheia.
Cotituri, urcări, coborîri, refrene la indigo
O viață, un suflet, un om, un eco.
Mă gîndeam că toate ar putea începe și sfîrși
Acolo unde vrem noi, unde putem, sau nu iubi.
Mă gîndeam că viața e dulce și cînd e amară.
Mă gîndeam că visez, dar lucrurile pleacă ca să apară.
duminică, 17 martie 2013
diferenta dintre homo si hetero
De obicei scriu sîmbătă, dar într-u cît aseară nu am avut inspirație, am încercat sa îmi fac și uite astăzi încerc să scriu despre oamenii homo și hetero.
Homosexualii, gay-ii, poponarii și mai nu știu cum sunt numiți acești oameni. Eu nu am nimic cu acești oameni la fel nu am nimic cu lesbienele, cu eahoviștii, ateiștii, țiganii, negrii, rușii, americanii și alți oameni care aparțin altei rase, confesiuni sau orientări sexuale decît mine.
Ieri am privit un film despre un homosexual. http://filme-online-gratis.com/blog/2013/01/11/weekend-2011/. Întîmplător am dat peste el. Căutam ceva întersant pentru mine și uite hopa, ce am gasit. Chiar din primele minute ale filmului îți dai seama despre ce se vorbește și totuși am continuat să privesc. Să mă conving încă o dată că ei sunt ca și cei hetero, în primul rînd oameni. Mă enervează faptul că unii fac mare răfuială și sunt contra lor. Da cu ce au greșit ei. Oare un om care e prost, care se face de rîs în fața lumii, care bea de nu mai simte și face pe el, care fumează de parcă ar fi tractor, cel care se droghează intravenos, fumează Kaleanuri și nu mai știu ce face, fură, omoară, violează...ce reprezintă acești oameni pentru societate? Ce văd și ce învață copii neajunși la adolescență de la ei?
Și acum vreau să fac comparație cu un link care mi s-a părut șocant în primul rînd. http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fstiri.rol.ro%2Fscene-incredibile-intr-un-club-din-craiova-o-tanara-i-a-facut-sex-oral-unui-stripper-in-vazul-tuturor--863789.html&h=rAQEfS-U8. O știre precum că o fată a făcut sex oral în public unui stripper, m-a făcut să mă gîndesc la diferențe. Care este diferența dintre ea și ei? Nu am nimic cu astfel de fete: curve, prostituate, tîrfe și nu are de ce să-mi fie rușine din cauza lor, pentru că eu sunt eu și știu cum să mă apăr în caz de generalizare.
Defapt, eu nu văd diferența că huidium, fluierăm și nu-i acceptăm în societate pe unii, dar de alții nici că ne pasă. Apoi dacă ne luăm ori de toți ori de nimeni.
Doamna Țau, dr. habilitat și profesor universitare la catedra de literatură română, litere, USM a spus un mare adevăr. Ceea ce se întîmplă cu acești oameni defapt nu este altceva decît ”niște greșeli ale computerului ceresc”, îi dau perfectă dreptate. Aceste greșeli fie că se produc undeva încă de la formarea embrionului, la fel cum am pățit-o eu cu spatele meu, fie datorită ”infecțiilor” care există s-au trensformat, la fel cum eu nu mi-am descoperit bolile la timp și acum sînt ce sînt.
Hai să ne vedem noi de fundurile noastre și să avem noi grija de gurile noastre ce intră și mai ales ce iese din ele. Să ne vedem de viața pe care o ducem noi, fericită sau mai puțin fericită. Să lăsăm homo să trăiască printre cei hetero liberi fără de a se simți ca niște ciori sau oi negre ale societății.
sâmbătă, 9 martie 2013
despre nimic
E sîmbătă și terbuie să scriu, pentru că așa e regula, dar oare despre ce? Nu am despre ce să scriu.
Așa că am să umblu hai-hui prin capul meu și am să-mi pun ideile la lumină să le vadă cine vrea.
În acestă săptămînă ar fi trebuit sa scriu despre două lucruri. Tata și mama.
Pe 6 martie a fost ziua de naștere a tăricului meu. Pe data de 06.03.1956 s-a născut cel ce peste 35 de ani urma să-mi fie tată. Iar pe 08.03 lumea a sărbătorit ziua doamneleor şi a domnişoarelor, mamelor, surorilor, soţiilor, bunicilor. Într-un cuvîn s-au felicitat femeile. Acest subiect nu îmi prea produce mie bucurie, şi am eu explicaţiile mele. Nu vreau să ma bag şi pun punctul aici.
În acest mod nu am supărat nici pe unul, toate gîndurile au fost în mintea mea, toată afecţiunea a fost arătată la momentul potrivit, omului potrivit.
Am să încerc să "umblu" la ideile mele şi la gîndurile care îmi vin acum în cap pentru a scrie ceva.
Ce am observat eu în ultimul timp este ca dacă vreau ceva cu adevărat, pot realiza. Chiar daca acest lucruri trebuie de încercat poate de sute de ori, da într-un final reuşeşte. Aşa că vreau să cred că orice vis aş avea eu cu eforturi mai puţin titanice îmi va reuşi să îl văd împlinit.
Cel mai greu este să te debarasezi de acele chestii care ţi-au intret în suflet şi acele care ţin de caracter.
În suflet îţi poate intra doar anumite persoane şi atunci cînd acestea sunt nepotrivite şi te fac să suferi, este cel mai greu pentru suflet să supraveţuiască prefăcîndu-se că nimic nu s-a întîmplat. Acele persoane care îţi întretaie respiraţia atunci cînd le întîlneşti, cînd vezi că online şi nu te salută, cînd te uiţi la poza lor şi simţi că ţi-e drag.Aceste persoane dăunează grav pentru că la interacţiunea cu orgolui ele pot aduce mari pagube sufletului dar şi persoanei în sine. Atunci cînd o parte din tine spune "el este perfect pentru tine" şi alta" da ce am găsit eu la el?”. Încerc să țin și eu piept acestui conflict interior gîndindu-mă la viitor și la faptul dacăa are sau nu loc acea persoană în viața mea, ajungînd la concluzia, că dacă își va face singur loc vă avea. Pentru că la momentul actual eu sunt prea confuză să iau anumite decizii care ar putea dăuna.
Și acum referitor la vicii...Offff ele pentru mine se agaliaza cu neputința. Cînd îmi este greu să ajung undeva, mă afund în ele. Vicii periculoase și mai puțin periculoase care spre bucuria mea nu ocupă așa mult loc în viața mea și nu îmi întorc programul cu susul în jos. Îmi fac ușor timp pentru ele pentru că implică activitatea mea zilnică numai că în exces. Dorm, mănînc stau la calculator în exces. Au fost perioade cînd ”paracticam” și alt ceva da am înțeles ca acele lucruri sunt doar un mod de a mă calma și de a mă feri de realitate. Viciile pentru mine reprezintă ceva ce nu poți spune lumii, ceva ce te face mereu să fi precaută.
Și cam atît pentru astăzi atît.
Așa că am să umblu hai-hui prin capul meu și am să-mi pun ideile la lumină să le vadă cine vrea.
În acestă săptămînă ar fi trebuit sa scriu despre două lucruri. Tata și mama.
Pe 6 martie a fost ziua de naștere a tăricului meu. Pe data de 06.03.1956 s-a născut cel ce peste 35 de ani urma să-mi fie tată. Iar pe 08.03 lumea a sărbătorit ziua doamneleor şi a domnişoarelor, mamelor, surorilor, soţiilor, bunicilor. Într-un cuvîn s-au felicitat femeile. Acest subiect nu îmi prea produce mie bucurie, şi am eu explicaţiile mele. Nu vreau să ma bag şi pun punctul aici.
În acest mod nu am supărat nici pe unul, toate gîndurile au fost în mintea mea, toată afecţiunea a fost arătată la momentul potrivit, omului potrivit.
Am să încerc să "umblu" la ideile mele şi la gîndurile care îmi vin acum în cap pentru a scrie ceva.
Ce am observat eu în ultimul timp este ca dacă vreau ceva cu adevărat, pot realiza. Chiar daca acest lucruri trebuie de încercat poate de sute de ori, da într-un final reuşeşte. Aşa că vreau să cred că orice vis aş avea eu cu eforturi mai puţin titanice îmi va reuşi să îl văd împlinit.
Cel mai greu este să te debarasezi de acele chestii care ţi-au intret în suflet şi acele care ţin de caracter.
În suflet îţi poate intra doar anumite persoane şi atunci cînd acestea sunt nepotrivite şi te fac să suferi, este cel mai greu pentru suflet să supraveţuiască prefăcîndu-se că nimic nu s-a întîmplat. Acele persoane care îţi întretaie respiraţia atunci cînd le întîlneşti, cînd vezi că online şi nu te salută, cînd te uiţi la poza lor şi simţi că ţi-e drag.Aceste persoane dăunează grav pentru că la interacţiunea cu orgolui ele pot aduce mari pagube sufletului dar şi persoanei în sine. Atunci cînd o parte din tine spune "el este perfect pentru tine" şi alta" da ce am găsit eu la el?”. Încerc să țin și eu piept acestui conflict interior gîndindu-mă la viitor și la faptul dacăa are sau nu loc acea persoană în viața mea, ajungînd la concluzia, că dacă își va face singur loc vă avea. Pentru că la momentul actual eu sunt prea confuză să iau anumite decizii care ar putea dăuna.
Și acum referitor la vicii...Offff ele pentru mine se agaliaza cu neputința. Cînd îmi este greu să ajung undeva, mă afund în ele. Vicii periculoase și mai puțin periculoase care spre bucuria mea nu ocupă așa mult loc în viața mea și nu îmi întorc programul cu susul în jos. Îmi fac ușor timp pentru ele pentru că implică activitatea mea zilnică numai că în exces. Dorm, mănînc stau la calculator în exces. Au fost perioade cînd ”paracticam” și alt ceva da am înțeles ca acele lucruri sunt doar un mod de a mă calma și de a mă feri de realitate. Viciile pentru mine reprezintă ceva ce nu poți spune lumii, ceva ce te face mereu să fi precaută.
Și cam atît pentru astăzi atît.
sâmbătă, 2 martie 2013
rezumatul in 3 cuvinte: banii si sexul
Săptămînă demențială
Am început cu o concluzie, credeam eu prea devreme, dar mai tîrziu am înțeles că este exact la tim precum că viața se rezumă la bani și la sex.
Avînd în vedere că am trăit și eu acestă experiență, m-a făcut să mă gîndesc la acest lucru intensiv, si cu cît mă gîndeam cu atît mai mult apăreau oameni în viața mea care îmi dovedeau cu probe concrete că este adevărată această... cum să-i spun: frumoasă sau poate interesantă concluzie.
Ideia este că m-am pornit cu gîndul la început de săptămînă, că toți deși, nu reunosc toți acest lucru se gîndesc la sex oriunde s-ar afla. Să se înțeleagă corect TOȚI- sunt persoanele pe care eu le cunosc, eu le-am întîlnit, eu vorbesc cu ele, au făcut parte sau înca mai au un loc în viața mea.
Sexul și banii fac o echipă bună. Pot fi în orice relație, pot fi dependenți unul de altul, pot fi chiar și îndependenți. Se știe însă că dacă ai bani poți să ai parte și de sex, și dacă esți liber/ă să faci sex lesne poți fi și cu bănuți buni în buzunar.
Am cunoscut oamenii zgîrciți, care cheltuiau foarte atent banii, care lucrau pînă la epuizare, însă sexul avea un loc bine stabilit în viaţa lor.
Orice discuție, cu oricare dintre oameni, mă refer la statut, condiție socială, diferență de vîrstă va avea și cuvinte ce ușor, ușor ating ceva legat de relații sexuale. Acest lucru m-a determinat să cred ca în Moldova se face sex și se face mult, poate mai mult decît mi-am imaginat și am crezut eu în acești 21 de anișori. Însă în Moldova se fuge mult şi după bani la fel cum se fuge după femei sau bărbaţi. Banii sunt primordiali în viaţa oricărui om, însă unii fug ca şi exasperaţii, la fel cum un barbat însurat nu se satură cu nevastă-sa şi caută fund şi în alta parte.
Cei drept aş avea răspuns la faptul de ce sunt aşa de impotrante sexul şi banii în viaţa unui om?
Banii nu ajung niciodată, ei mereu vin şi pleacă, uneori pe lucruri inutile îi cheltui şi nu înţelegem nimic din ei, de asta moldovanul fuge necontenit după ei şi nici cum nu se poate opri la timp, pentru că într-o bună zi ei iar se vor termina şi iar va trebui să înceapă de la capăt această alergare după bani. Da după sex, de ce vor ei sex şi de ce din orice combinaţie vor să obţină un corp gol în braţele lor? Aici rămîn nedumerită, însă dacă aş sta bine să mă gîndesc la cîte ispite au bărbaţii şi la cîte dezamăgiri au parete femeile, e şi normal ca toţi să dorească această plăcere a corpului, poate şi a sufletului pentru unii.
Întîmplările de săptămîna asta au fost demenţiale. M-au cam răsturnat un pic,m-au bulversat şi m-au pregătit de marele drum .
Am început cu o concluzie, credeam eu prea devreme, dar mai tîrziu am înțeles că este exact la tim precum că viața se rezumă la bani și la sex.
Avînd în vedere că am trăit și eu acestă experiență, m-a făcut să mă gîndesc la acest lucru intensiv, si cu cît mă gîndeam cu atît mai mult apăreau oameni în viața mea care îmi dovedeau cu probe concrete că este adevărată această... cum să-i spun: frumoasă sau poate interesantă concluzie.
Ideia este că m-am pornit cu gîndul la început de săptămînă, că toți deși, nu reunosc toți acest lucru se gîndesc la sex oriunde s-ar afla. Să se înțeleagă corect TOȚI- sunt persoanele pe care eu le cunosc, eu le-am întîlnit, eu vorbesc cu ele, au făcut parte sau înca mai au un loc în viața mea.
Sexul și banii fac o echipă bună. Pot fi în orice relație, pot fi dependenți unul de altul, pot fi chiar și îndependenți. Se știe însă că dacă ai bani poți să ai parte și de sex, și dacă esți liber/ă să faci sex lesne poți fi și cu bănuți buni în buzunar.
Am cunoscut oamenii zgîrciți, care cheltuiau foarte atent banii, care lucrau pînă la epuizare, însă sexul avea un loc bine stabilit în viaţa lor.
Orice discuție, cu oricare dintre oameni, mă refer la statut, condiție socială, diferență de vîrstă va avea și cuvinte ce ușor, ușor ating ceva legat de relații sexuale. Acest lucru m-a determinat să cred ca în Moldova se face sex și se face mult, poate mai mult decît mi-am imaginat și am crezut eu în acești 21 de anișori. Însă în Moldova se fuge mult şi după bani la fel cum se fuge după femei sau bărbaţi. Banii sunt primordiali în viaţa oricărui om, însă unii fug ca şi exasperaţii, la fel cum un barbat însurat nu se satură cu nevastă-sa şi caută fund şi în alta parte.
Cei drept aş avea răspuns la faptul de ce sunt aşa de impotrante sexul şi banii în viaţa unui om?
Banii nu ajung niciodată, ei mereu vin şi pleacă, uneori pe lucruri inutile îi cheltui şi nu înţelegem nimic din ei, de asta moldovanul fuge necontenit după ei şi nici cum nu se poate opri la timp, pentru că într-o bună zi ei iar se vor termina şi iar va trebui să înceapă de la capăt această alergare după bani. Da după sex, de ce vor ei sex şi de ce din orice combinaţie vor să obţină un corp gol în braţele lor? Aici rămîn nedumerită, însă dacă aş sta bine să mă gîndesc la cîte ispite au bărbaţii şi la cîte dezamăgiri au parete femeile, e şi normal ca toţi să dorească această plăcere a corpului, poate şi a sufletului pentru unii.
Întîmplările de săptămîna asta au fost demenţiale. M-au cam răsturnat un pic,m-au bulversat şi m-au pregătit de marele drum .
sâmbătă, 23 februarie 2013
despre soarta... și oamenii din ea
Ce este destinul? Cine crede în el? Cine își poate schimba destinul? Oare ce ne este scris în frunte ne este pus?
Sunt niște întrebări care nu am cum să răspund. Prefer să cred în continuare că totuși omul își poate schimba destinul.
Fiecare are același drum.Se naște, este educă, învață, face familie, crește copii, își duce bătrînețea și se stinge. Însă fiecare își poate alege acest drum: fie unul pietros, unul asfaltat, unul de țară plin de noroi pe timp de ploaie sau plin de praf pe timp de vara, un drum îngust sau un drum mai larg. Fiecare trăiește cum vrea, își schimbă destinul conform propriilor dorințe.
Eu sunt un copil ce crede că fiecare om are soartă în propriile-și mâini și o manevrează conform dorințelor, dar mai ales acțiunilor, caracterului pe care îl posesda, intențiilor pe care le are, logica și gîndurile de care dă dovadă. Veau sa schimb zicala ”ce ți-e scris în frunte ți-e pus” pentru că sa inventat corectorul care te așteaptă să îl foloseși.
Nu vreau să vorbesc acum despre viitorul care ți-l poți construi alegînd un drum, sau altul și vreau să vorbesc despre oamenii care pot apărea în drumul nostru. Oameni prieteni, cunoscuți, inamici, prieteni adevărați, colegi, profesori, medici, oameni simpli din trolebuz, oameni iubiți și iubite ce apar în viața noastră și o schimbă uneori radical.
Uneori apar de niciunde, alte ori bine intenționați, uneori prin coincidență, alte ori din alegerile noastre și din relațiile pe care le-am dobîndit de-a lungul vremii.
De o bună bucată de vreme în viața mea apar oamenii numai buni pentru a-mi cultiva și fortifica propria personalitate. Am avut parte de oameni ce m-au învățat să trec de probleme, să mă ridic de la căzătură, să merg cu nasul sus, m-au ajutat la nevoie, mi-au urat succes din inimă, s-au bucurat sincer. Am întîlnit oameni ce mi-au pus piedici, ce m-au urît, ce mi-au vrut răul, ce m-au furat, m-au trădat, oameni ce m-au îmbărbătat. Am întîlnit oameni ce i-am iubit din toată inima, prieteni ce i-am iubit din toată inima și oameni ce le-am simțit iubirea.
Uneori stau și ma întreb cum Dumnezeu trimite aceși oamenii în viețile noastre de ocupă un loc important în suflețelul nostru și în același timp mă întreb cum nimerim noi în viețile altor oamenii cînd devenim esențiali pentru ei.
Eu cred că nimic nu este întîmplător, că totul e bine gîndit, exact ca și într-o problemă complicată la fizică.
Uneori stau și mă întreb de ce anume acești oameni fac parte din viața mea?
Uneori însă, știu că anume aceste persoane trebuiau să îmi apară în calea vieții mele. Cu toate aceste mă întreb adese ori: de ce el dacă mă face să sufăr? de ce el dacă nu e așa cum mi-l doresc eu?
Sunt niște întrebări întrebătoare la care eu răspuns nu știu cînd am să găsesc, sau cel puțin nu sunt deacord cu răspunsul găsit de mine.
duminică, 17 februarie 2013
I want to try
Există lucruri care nicicum nu îmi reușesc, există lucruri care le amîn pentru ca zic că nu este timpul. Însă există lucruri care trebuie făcute.
De multe ori am spus că am să fac doar ceea ce îmi doresc, doar ceea ce sufletul meu vrea, cu toate aceste este destul de greu. Destul de greu să te rupi de realitate, să schimbi tot și din rădăcină.
Uneori mă satur și spun stop dar asta doar pentru o perioadă, pentru cîtva timp și apoi revin la viciile mele, la ceea ce nu mă face să mă simt ca și toți.
Uneori vreau să trăiesc contra legii, să merg prin iarbă și nu pe trotuar, să ma hrănesc cu aer și nu cu alimente, să beau doar vin fără zahăr și să nu simt nevoia de apă. Uneori vreau să zbor chiar dacă acest lucru nu este posibil, vreu să mă simt deasupra tuturor, indiferent dacă sunt mai prejos
Uneori vreau să dau tot și fără să primesc prea multe în schimb. Am învățat să fac bine fără să aștept același lucru însă aștept respectul și recunoștința.Vreau să obțin unele lucruri și vreau să le obțin de una singură fără ca cineva să stea în spatele meu, curajul să vină de la mine din piciorele și din creerul meu.
Astăzi am făcut unele lucruri, de care sincer mă mir da în același timp poate am si cîteva răspunsuri, și anume: Acum a venit momentul, cred că am pus punct la unele lucruri, da niciodată nu am să uit că el ma ajutat, el ma incurajat să trec de multe probleme. Nu știu ce va fi maine pentru că ușor șterg unele persoane din listele mele de conversații și poate nu o să mai am atîta ardoare de a vorbi cu ei. Poate o să le simt lipsa, poate o să mă doară, poate o să am nevoie de vorbele lor, dar sper eu să nu apelez la ei.
Începînd cu ziua de mîine nu știu ce va fi înafara faptului că am facultate, șoferie și cam atît. Poate o sa-mi fac un nou regim, adică sper că așa o să fie și nu mă refer la regim alimentar și mă refer la un regim, în general de viață schimbat.
Abia aștept să văd și să cunosc noi oameni, noi idei, noi reușite, noi obstacole trecute cu succes.
În așteptare, mereu în așteptare.
De multe ori am spus că am să fac doar ceea ce îmi doresc, doar ceea ce sufletul meu vrea, cu toate aceste este destul de greu. Destul de greu să te rupi de realitate, să schimbi tot și din rădăcină.
Uneori mă satur și spun stop dar asta doar pentru o perioadă, pentru cîtva timp și apoi revin la viciile mele, la ceea ce nu mă face să mă simt ca și toți.
Uneori vreau să trăiesc contra legii, să merg prin iarbă și nu pe trotuar, să ma hrănesc cu aer și nu cu alimente, să beau doar vin fără zahăr și să nu simt nevoia de apă. Uneori vreau să zbor chiar dacă acest lucru nu este posibil, vreu să mă simt deasupra tuturor, indiferent dacă sunt mai prejos
Uneori vreau să dau tot și fără să primesc prea multe în schimb. Am învățat să fac bine fără să aștept același lucru însă aștept respectul și recunoștința.Vreau să obțin unele lucruri și vreau să le obțin de una singură fără ca cineva să stea în spatele meu, curajul să vină de la mine din piciorele și din creerul meu.
Astăzi am făcut unele lucruri, de care sincer mă mir da în același timp poate am si cîteva răspunsuri, și anume: Acum a venit momentul, cred că am pus punct la unele lucruri, da niciodată nu am să uit că el ma ajutat, el ma incurajat să trec de multe probleme. Nu știu ce va fi maine pentru că ușor șterg unele persoane din listele mele de conversații și poate nu o să mai am atîta ardoare de a vorbi cu ei. Poate o să le simt lipsa, poate o să mă doară, poate o să am nevoie de vorbele lor, dar sper eu să nu apelez la ei.
Începînd cu ziua de mîine nu știu ce va fi înafara faptului că am facultate, șoferie și cam atît. Poate o sa-mi fac un nou regim, adică sper că așa o să fie și nu mă refer la regim alimentar și mă refer la un regim, în general de viață schimbat.
Abia aștept să văd și să cunosc noi oameni, noi idei, noi reușite, noi obstacole trecute cu succes.
În așteptare, mereu în așteptare.
about love
Cine iubește, ce înseamnă a iubi, cine este drept să spună o definiție a iubirii?
Consider că iubirea este un paradox. Ceva ciudat, pentru că e simțită, oferită, văzută și trăită în mod diferit. Iubiri la indigo nu există. La fel cum nu există nici puterea iubirii. Cît de tare mă iubești tu pe mine? Cît de tare îl iubesc eu pe el. Și dacă îl iubesc 1% și restul 99% e respect, încredere, doriță, pasiune, înțelepciune asta insemnă că nu e iubire?
Eu vreau să iubesc, să am grijă, să îl ajut, să îi arăt respectul, încrederea, să îl ating, să îi vorbesc, să îl ascult, să îl simt, să mă simtă, să ard de dorința de al vedea, să îl privesc și să-i simt lipsa...asta este iubirea, cînd totul este involuntar, cînd totul vine de la sine. Cînd grijile sunt esențiale și pasul tău este știut fără ca să fii întrebată.
Vreau să îmi fac griji de ce telefonul lui e închis, vreau să îl încurajez cînd are de trecut încercări, vreau să-i sugerez unele idei, vreau să împartă bucuriile, succesele, sărutările, imaginația cu mine și eu la rîndu-mi să împart tot: baia, patul, săpunul, șervetul,pitzza, ceaiul, sărutul, grija, speranța, somnul, norocul, viața.
Asta este iubirea, cînd inima ta întreagă o împarți cu cineva și la rîndu-i își împarte inima cu tine, astfel acest schimb aduce ca două jumătăți să formeze un întreg.
Iubire, poate te-am cunoscut, dar nu erai pentru mine!
Consider că iubirea este un paradox. Ceva ciudat, pentru că e simțită, oferită, văzută și trăită în mod diferit. Iubiri la indigo nu există. La fel cum nu există nici puterea iubirii. Cît de tare mă iubești tu pe mine? Cît de tare îl iubesc eu pe el. Și dacă îl iubesc 1% și restul 99% e respect, încredere, doriță, pasiune, înțelepciune asta insemnă că nu e iubire?
Eu vreau să iubesc, să am grijă, să îl ajut, să îi arăt respectul, încrederea, să îl ating, să îi vorbesc, să îl ascult, să îl simt, să mă simtă, să ard de dorința de al vedea, să îl privesc și să-i simt lipsa...asta este iubirea, cînd totul este involuntar, cînd totul vine de la sine. Cînd grijile sunt esențiale și pasul tău este știut fără ca să fii întrebată.
Vreau să îmi fac griji de ce telefonul lui e închis, vreau să îl încurajez cînd are de trecut încercări, vreau să-i sugerez unele idei, vreau să împartă bucuriile, succesele, sărutările, imaginația cu mine și eu la rîndu-mi să împart tot: baia, patul, săpunul, șervetul,pitzza, ceaiul, sărutul, grija, speranța, somnul, norocul, viața.
Asta este iubirea, cînd inima ta întreagă o împarți cu cineva și la rîndu-i își împarte inima cu tine, astfel acest schimb aduce ca două jumătăți să formeze un întreg.
Iubire, poate te-am cunoscut, dar nu erai pentru mine!
sâmbătă, 16 februarie 2013
vreau sa scriu, sa ma exprim
Am chef de scris, oricînd, oriunde, oricum, depre orice, despre ceea ce ma doare , ce trăiesc, despre ceea ce aș vrea să am sau despre ceea ce am.
Aș vrea să scriu și să public tot, mai ales în acele momente cînd plămădesc cuvintele, cînd le adun în capul meu și ele rămîn doar pentru mine.
ÎN CAPUL MEU SE ÎVÎRTE UN AMALGAM DE IDEI, de tot ceea ce gîndesc și tot acolo rămîn, ele sunt doar pentru mine, poate cîndva aș vrea ca lumea să le cunoască.
Uneori discut cu oamenii despre ceea ce gîndesc și observ, că lumea, este deacord cu mine. Avem aceleași gînduri, idei. creerul funcționează exact cu aceeași cenușă ce o posed și eu și asta mă bucură. Înainte nu aveam acestă posibilitate, înainte credeam că eu gîndesc diferit și atîta tot. Însă cu cît trece timpul întîlnesc din ce în ce mai mulți oameni care gîndesc la fel ca mine și prefer să cred că nu eu m-am schimbat și gîndesc ca ei, dar ei s-au schimbat și gîndesc ca și mine, că în sfîrșit am găsit și eu pe cineva cu care aș putea merge paralel fără să existe riscul de intersectare avînd loc ciocnirea.
Am întîlnit oameni ca mine, care gîndim la fel. Ei ca mine sau ei ca și ei de asta nu pot să îmi dau seama, important este că suntem la fel din punct de vedere al gîndurilor, uneori trăirilor, întîmplărilor și în general porțiuni din viață unde parcă am fost la fel, au fost aceleși trăiri, sentimente, fiori, gănduri, creer.
Și defapt nu despre asta vroiam să scriu, vroiam să scriu despre gîndurile mele care s-au urzit pînă acum în capul meu cu gîndul de afi expuse riscului pentru a fi cunoscute de către lume, și hopa că am ajuns în fața unui calculator și ele nu au prins viață acum și sub îndemînarea mâinilor mele cu ajutorul tastaturii.
Am gîndit mult și despre multe.
Am gîndit în primul rînd despre iubire, în săptămîna dragostei m-am simțit iubită și de către oameni la care eu nici nu mă așteptam. Am simțit că cineva se bucură pentru mine pentru realizările mele și mă încurajeză să trec de momentele grele și asta îmi dă curajul de a merge mai departe.Am nevoie de acești oameni lîngă mine, am nevoie să pună mâna pe umărul meu, să mă priveasă în ochi și să discut cu ei față în față.
Săptămîna asta am ajuns la concluzia că ar trebui să mă fac nevăzută măcar cîtva timp, să văd ce se va putea întîmpla. Și cred că într-o bună zi am să dispar dar nu de una singură. Cu cît zilele trec cu atît simt că visul meu, advăratul meu vi,s am să îl văd împlinit și odata cu el am să fac fericiti mai multă lume. Aștept și mă pregătesc de acest moment.
Săptămîna asta am simțit credință în Dumneze și m-am convins iarăși că el mă iubește și mă ferește de ceea ce e rău.
Am avut mai multe gînduri, da gata s-au spulberat au fugit ca vîntul pentru că încep să fiu preucupată cu altceva, cu alte gînduri.
Altă data o să-mi pun gîndurile pe foiae, sau nu o să le păstrez tot aici...
Aș vrea să scriu și să public tot, mai ales în acele momente cînd plămădesc cuvintele, cînd le adun în capul meu și ele rămîn doar pentru mine.
ÎN CAPUL MEU SE ÎVÎRTE UN AMALGAM DE IDEI, de tot ceea ce gîndesc și tot acolo rămîn, ele sunt doar pentru mine, poate cîndva aș vrea ca lumea să le cunoască.
Uneori discut cu oamenii despre ceea ce gîndesc și observ, că lumea, este deacord cu mine. Avem aceleași gînduri, idei. creerul funcționează exact cu aceeași cenușă ce o posed și eu și asta mă bucură. Înainte nu aveam acestă posibilitate, înainte credeam că eu gîndesc diferit și atîta tot. Însă cu cît trece timpul întîlnesc din ce în ce mai mulți oameni care gîndesc la fel ca mine și prefer să cred că nu eu m-am schimbat și gîndesc ca ei, dar ei s-au schimbat și gîndesc ca și mine, că în sfîrșit am găsit și eu pe cineva cu care aș putea merge paralel fără să existe riscul de intersectare avînd loc ciocnirea.
Am întîlnit oameni ca mine, care gîndim la fel. Ei ca mine sau ei ca și ei de asta nu pot să îmi dau seama, important este că suntem la fel din punct de vedere al gîndurilor, uneori trăirilor, întîmplărilor și în general porțiuni din viață unde parcă am fost la fel, au fost aceleși trăiri, sentimente, fiori, gănduri, creer.
Și defapt nu despre asta vroiam să scriu, vroiam să scriu despre gîndurile mele care s-au urzit pînă acum în capul meu cu gîndul de afi expuse riscului pentru a fi cunoscute de către lume, și hopa că am ajuns în fața unui calculator și ele nu au prins viață acum și sub îndemînarea mâinilor mele cu ajutorul tastaturii.
Am gîndit mult și despre multe.
Am gîndit în primul rînd despre iubire, în săptămîna dragostei m-am simțit iubită și de către oameni la care eu nici nu mă așteptam. Am simțit că cineva se bucură pentru mine pentru realizările mele și mă încurajeză să trec de momentele grele și asta îmi dă curajul de a merge mai departe.Am nevoie de acești oameni lîngă mine, am nevoie să pună mâna pe umărul meu, să mă priveasă în ochi și să discut cu ei față în față.
Săptămîna asta am ajuns la concluzia că ar trebui să mă fac nevăzută măcar cîtva timp, să văd ce se va putea întîmpla. Și cred că într-o bună zi am să dispar dar nu de una singură. Cu cît zilele trec cu atît simt că visul meu, advăratul meu vi,s am să îl văd împlinit și odata cu el am să fac fericiti mai multă lume. Aștept și mă pregătesc de acest moment.
Săptămîna asta am simțit credință în Dumneze și m-am convins iarăși că el mă iubește și mă ferește de ceea ce e rău.
Am avut mai multe gînduri, da gata s-au spulberat au fugit ca vîntul pentru că încep să fiu preucupată cu altceva, cu alte gînduri.
Altă data o să-mi pun gîndurile pe foiae, sau nu o să le păstrez tot aici...
duminică, 10 februarie 2013
fuck this
Oare am să pot înțelege asta vre-o dată, oare am să am vre-o explicație pentru toate cîte mi se ăntampla?
Nu știu și nici nu cred ca am să mai știu vre-o dată asta. Dacă pănă acum mi se întamplă fel de fel de probleme cu sănatatea, cu oamenii, cu învățătura pai acum nu știu ce să mai cred. acum am probleme la care niciodata nu m-as fi asteptat si nu mi le-am imaginat vre-o data. Defapt ca si celelalte. Oricum asta e prea de tot. Să te cerți cu familia e ca și cum te-ai certa cu sufletul tău, dar din pacate unele lucruri nu le putem controla, se întîmplă fără ca să vrem, cu toate că de cele mai multe ori știu cauza celor întamplate dar îmi este un pic imposibil să evit aceste situații. Am ajuns la vîrsta în care vreau eu să iau decizii importante pentru mine si hopa bețe în roate! Da pîna acum ei unde au fost? Ei m-au întrebat dacă am probleme, poate mă cert cu cineva, poate nu îmi place ceva sau cineva sau din contra poate îmi place de cineva prea mult și nu am șanse să fiu cu el. Pîna acum cum am rezistat?
Lumea crede că eu sunt puternică, că am reușit ce am reușit, că sunt unde sunt, că am ce am. Da cine defpt știe cu adevărat prin cîte am trecut și prin cîte continui să trec pentru a ajunge undeva diferit decît ceea ce poate să-mi ofere această societate, acest stat, acești oameni sau acest om.
Lumea crede că eu sunt puternică, că am reușit ce am reușit, că sunt unde sunt, că am ce am. Da cine defpt știe cu adevărat prin cîte am trecut și prin cîte continui să trec pentru a ajunge undeva diferit decît ceea ce poate să-mi ofere această societate, acest stat, acești oameni sau acest om.
Viața e ștab. Pentru toți e le fel. Te naști-crești-inveți-iar inveți-te măriți-faci copii-îi crești-iți ducui bătrînețea. Așa concep eu firul acesta numit- viața. Și eu tot așa am să-l trăiesc, numai că spre deosebire de alții eu vreau să-l trăiesc diferit.
sâmbătă, 9 februarie 2013
intotdeauna revin
Cînd nu eram acasă dar și cînd am revenit mă gîndeam maereu la ce am să scriu. Cuma am să redau prin cuvinte ceea ce am simțit și prin ceea ce am trecut saptămîna aceasta.
Dar noroc că mi-am revenit! Am această șansă să îmi revin din nimic și acest lucru nu face decît să mă bucure, să mă învioreze și să mă facă să nu mai stau posomorîtă fără de zîmbet.
Da am probleme, da problema mea cea mai gravă este defapt că repede cad în ispita lucrurilor urîte. Cad în plasa primuluui bolovan ce nu îl pot feri din loc, pierd din curaj și mă pun pe ginduri. Da în același timp acest lucru mă face să meditez, să mă reorganizez,să prind curaj și puteri de a merge înainte și de anu lăsa nasul jos.î
Asta îmi este mîngîierea mea! Cu asta mă întrețin cînd Nu este Ionel Dobre cu acele cuvinte aurite ale lui și cu acele încurajări ce mă fac să îmi iau lumea in cap pentru a putea porni din loc bolovanul ivit in cale.
O să reușesc! Si o sa reușesc tot pentru că prea mult îmi doresc aceste lucruri. Pentru că în drumul pentru obținerea lor am sa intalnesc multe dificulăți, da mai știu ca aceste lucruri ma pot face fericita, împlinită si realizata.
Trebuie sa incep a face primiii pași pentru a-l vedea pe tata fericit pina la plecare, da, imi doresc sa plec enorm! Poate aș putea să nu o vreau da stiu sigur ca aș putea să nu regret acest lucru!
Dar noroc că mi-am revenit! Am această șansă să îmi revin din nimic și acest lucru nu face decît să mă bucure, să mă învioreze și să mă facă să nu mai stau posomorîtă fără de zîmbet.
Da am probleme, da problema mea cea mai gravă este defapt că repede cad în ispita lucrurilor urîte. Cad în plasa primuluui bolovan ce nu îl pot feri din loc, pierd din curaj și mă pun pe ginduri. Da în același timp acest lucru mă face să meditez, să mă reorganizez,să prind curaj și puteri de a merge înainte și de anu lăsa nasul jos.î
Asta îmi este mîngîierea mea! Cu asta mă întrețin cînd Nu este Ionel Dobre cu acele cuvinte aurite ale lui și cu acele încurajări ce mă fac să îmi iau lumea in cap pentru a putea porni din loc bolovanul ivit in cale.
O să reușesc! Si o sa reușesc tot pentru că prea mult îmi doresc aceste lucruri. Pentru că în drumul pentru obținerea lor am sa intalnesc multe dificulăți, da mai știu ca aceste lucruri ma pot face fericita, împlinită si realizata.
Trebuie sa incep a face primiii pași pentru a-l vedea pe tata fericit pina la plecare, da, imi doresc sa plec enorm! Poate aș putea să nu o vreau da stiu sigur ca aș putea să nu regret acest lucru!
duminică, 3 februarie 2013
doua saptamini
...două săptămîni în care s-au întîmplat multe și de toate. 14 zile fară comp, asta în primul rînd, cu toate că am avut acces la rețelele de socializare. Un prim pas spre a renunța la ele...
Asta nu este cel mai important pentru mine. Aceste două saptămîni au fost...stresante...dar cu realizări, cel puțin rezolvări de probleme și răspunsuri la întrebări. În săptămînile acestea am fost apreciată pentru ceea ce ofer și ceea ce sunt, pentru logica de care dau dovadă, pentru gîndurile pe care le am și le expun cu voce tare. Am realizat că dacă nu suntmt, oamenii îmi duc lipsa. Am înțeles că sunt iubită pentru ceea ce am de oferit și că așteaptă de la mine mai mult. Am rîs, am plăns, am luptat și am cîștigat. 14 zile frumoase care m-au ambiționat să merg mai departe, să depun efort și să reușesc ceea ce vreau cu adevărat să fac în viața asta. Săptămîna care vine am spus că am să fac tot ceia ce vreau, am să ofer și am să primesc ce mi se oferă, nu am să refuz și nici nu am sa insist să mi se ofere.
14 zile unde am dat din coate, unde am întrebat, unde am mers, unde am deschis uși, unde am obținut rezultate. E drept, cu sprijin, cu bani, cu influență dar și cu capul ce stă între umerii mei. Și totuși, am realizat că trebuie să fac mai mult și că a sosit momentul să nu mai amîn lucrurile care intr-adevăr mă dor.
Este adevărat că sunt iubită doar pentru o mică parte din mine, am simțit în ultemele 7 zile iubirea de bărbatul care te vrea poate pentru o viață alături de el. Sunt un pic mîndră de mine, de persoana mea că nu cad în delir, că am ambiția și continui să respir în această lume infectată.
Cu ceva timp în urmă credeam că sunt un exemplu deosebit lăsat de Dumnezeu, dar cu cît timpul trece observ că sunt același om ca tine, ce mă diferențiez doar la capitolul caracter, ca fiecare om.
Mi-e dor să iubesc!!! Să iubesc sincer, curat să fiu cu fluturi în stomac. Dar acest lucru eu nu îl pot rezolva.
Aș vrea să spun că sunt puternică, pentru că pot, pentru că vreau și sunt gata și supusă către suferință pentru a obține ceva frumos și apreciabil de oamenii dragi sufletului meu.
Există un adevăr depre mine: Ana, Any și Anna Marian s-a transformat doar în Anișoara Marian și atît. Că atunci cînd eram mică semănam cu mama dar acum semăn cu tata, că atunci gîndeam și acționam total opus față de cum o fac acum. Viața m-a călit! M-a făcut să cred în Dumnezeu și dacă este ceva ce nu mi se primește atunci cred că nu trebuie să fie, că El m-a ferit de un pericol, de ceva ce putea să aibă urmări grave.
Dacă pînă acum vroiam doar un singur lucru să obțin în același timp, acum mi-am propus să obțin mai multe în același timp.Vreau să-l fac pe tata fericit, să îl văd că zîmbește și că e mîndru cu adevărat de mine. El este SINGURUL și UNICUL de care mi-e rușine pentru greșelile pe care le-am făcut.
Ehhh, gînduri, planuri, vise! Principalul să încep căci continuarea vine de le sine și astfel și succesul!
Doar eu cu mine și mintea mea, la fel eu și gîndurile mele, argumentele mele pro și contra care se bat doar în capul meu. Eu și lumea mea!
Asta nu este cel mai important pentru mine. Aceste două saptămîni au fost...stresante...dar cu realizări, cel puțin rezolvări de probleme și răspunsuri la întrebări. În săptămînile acestea am fost apreciată pentru ceea ce ofer și ceea ce sunt, pentru logica de care dau dovadă, pentru gîndurile pe care le am și le expun cu voce tare. Am realizat că dacă nu suntmt, oamenii îmi duc lipsa. Am înțeles că sunt iubită pentru ceea ce am de oferit și că așteaptă de la mine mai mult. Am rîs, am plăns, am luptat și am cîștigat. 14 zile frumoase care m-au ambiționat să merg mai departe, să depun efort și să reușesc ceea ce vreau cu adevărat să fac în viața asta. Săptămîna care vine am spus că am să fac tot ceia ce vreau, am să ofer și am să primesc ce mi se oferă, nu am să refuz și nici nu am sa insist să mi se ofere.
14 zile unde am dat din coate, unde am întrebat, unde am mers, unde am deschis uși, unde am obținut rezultate. E drept, cu sprijin, cu bani, cu influență dar și cu capul ce stă între umerii mei. Și totuși, am realizat că trebuie să fac mai mult și că a sosit momentul să nu mai amîn lucrurile care intr-adevăr mă dor.
Este adevărat că sunt iubită doar pentru o mică parte din mine, am simțit în ultemele 7 zile iubirea de bărbatul care te vrea poate pentru o viață alături de el. Sunt un pic mîndră de mine, de persoana mea că nu cad în delir, că am ambiția și continui să respir în această lume infectată.
Cu ceva timp în urmă credeam că sunt un exemplu deosebit lăsat de Dumnezeu, dar cu cît timpul trece observ că sunt același om ca tine, ce mă diferențiez doar la capitolul caracter, ca fiecare om.
Mi-e dor să iubesc!!! Să iubesc sincer, curat să fiu cu fluturi în stomac. Dar acest lucru eu nu îl pot rezolva.
Aș vrea să spun că sunt puternică, pentru că pot, pentru că vreau și sunt gata și supusă către suferință pentru a obține ceva frumos și apreciabil de oamenii dragi sufletului meu.
Există un adevăr depre mine: Ana, Any și Anna Marian s-a transformat doar în Anișoara Marian și atît. Că atunci cînd eram mică semănam cu mama dar acum semăn cu tata, că atunci gîndeam și acționam total opus față de cum o fac acum. Viața m-a călit! M-a făcut să cred în Dumnezeu și dacă este ceva ce nu mi se primește atunci cred că nu trebuie să fie, că El m-a ferit de un pericol, de ceva ce putea să aibă urmări grave.
Dacă pînă acum vroiam doar un singur lucru să obțin în același timp, acum mi-am propus să obțin mai multe în același timp.Vreau să-l fac pe tata fericit, să îl văd că zîmbește și că e mîndru cu adevărat de mine. El este SINGURUL și UNICUL de care mi-e rușine pentru greșelile pe care le-am făcut.
Ehhh, gînduri, planuri, vise! Principalul să încep căci continuarea vine de le sine și astfel și succesul!
Doar eu cu mine și mintea mea, la fel eu și gîndurile mele, argumentele mele pro și contra care se bat doar în capul meu. Eu și lumea mea!
duminică, 20 ianuarie 2013
să aștepți sau să fii așteptată....
Am aşteptat atît încît m-am c-am săturat să mai aştept ceva deosebit din partea lui.
Ce vrei mai mult din partea unui om decît ”bună dimineaţa scuze că nu ți-am scris pînă acum da am avut probleme”. Asta aştept eu, da pe naiba, că nici măcar nu mă întreabă ce mai fac, nu că să îşi ceară scuze...
Și poate da, poate chiar ceva s-a întîmplat, da pe mine asta chiar nu mă interesează, ar trebui să se gîndească că cineva îl are la inimă și îl aşteaptă.
Ajung la concluzia, din toată povestea asta, că dacă nu vrei nu faci. Asta este, mai departe nu cred că se v-a merge, sau poate da. Ca întotdeauna eu nu afirm și nici nu infirm nici o posibilitate la această temă. un lucru este sigur- nu fac nimic deosebit pentru el, pentru că nu se merită, așa că LIVE MY LIFE!
Ce vrei mai mult din partea unui om decît ”bună dimineaţa scuze că nu ți-am scris pînă acum da am avut probleme”. Asta aştept eu, da pe naiba, că nici măcar nu mă întreabă ce mai fac, nu că să îşi ceară scuze...
Și poate da, poate chiar ceva s-a întîmplat, da pe mine asta chiar nu mă interesează, ar trebui să se gîndească că cineva îl are la inimă și îl aşteaptă.
Ajung la concluzia, din toată povestea asta, că dacă nu vrei nu faci. Asta este, mai departe nu cred că se v-a merge, sau poate da. Ca întotdeauna eu nu afirm și nici nu infirm nici o posibilitate la această temă. un lucru este sigur- nu fac nimic deosebit pentru el, pentru că nu se merită, așa că LIVE MY LIFE!
DE VORBĂ CU TINE
Stau și îmi adun gîndurile
Într-un caiet urît.
Care am scris orice
Numai nu despre iubit.
Cu toate că dacă aș răsfoi mai atent
Aș găsi un catren,
Despre tine,
Despre iubirea care îți aparține.
De vorbă cu tine e dulce,
Sănătos și plăcut.
Doar tu mă asculți,
Doar tu mă săruți.
Mă săruți cu plăcere
Cu acele cuvinte alese de mine.
De iubire, despre tine.
Mă săruți din dorințe de mine.
Vorba cu tine e dulce,
Un dulce plăcut ce nu îngrașă,
Un dulce al sufletului
Ce nu mă lasă.
De vorbă cu tine iubite,
De vorbă cu vorbe dorite.
De vorbă cu vorbe sentimentale.
De vorbă din dorurile tale.
Te sărut-urît îmi e scrisul.
În schimb- dulce cuvîntul.
Te sărut iubire
Stînd de vorbă cu tine.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
timp! cine se grăbeșteĂ
Timpul!! Cît costă timpul? Cine fuge după timp? Ce poate fi mai de preţ ca timpul?
Niciodată nu m-am grăbit să fac ceva. Pe toate încerc să le fac la timp și nu mă grăbesc deloc. În unele cazuri nici nu acționez în prealabil. Dacă este să se întîmple ceva cu siguranţă că v-a fi.
Nu mă grăbesc să spun stop unei relaţii și nu mă grăbesc deloc să o încep. Merg pe formula TOATE LA TIMPUL LOR și pe ideea CĂ DACĂ V-A FI, V-A FI și doar atît.
Nici în domeniul lucrului nu sunt mai harnică, fac totul doar cînd ”trebuie” cînd e necesar să mişc fundul pentru a reuşi la timp ceia ce trebuie de făcut. Am venit pe lume pe data de 2, într-o zi de joi, asta spune multe, spune multe pentru mine. Dacă era vineri și 1 ce treabă era să fie, da n-a fost! Atunci a fost să fie și eu fac lucrurile și aştept să se întîmple lucruri importante în viaţa mea, la timpul lor! nu mă grăbesc, că nu am unde. Ori mai devreme ori mai tîrziu toţi plecă. Cu toate că de multe ori spun: de ce nu am făcut asta mai devreme?
Dar asta este, sunt victima propriilor greşeli, sunt victima și rezultatul timpului.
Niciodată nu m-am grăbit să fac ceva. Pe toate încerc să le fac la timp și nu mă grăbesc deloc. În unele cazuri nici nu acționez în prealabil. Dacă este să se întîmple ceva cu siguranţă că v-a fi.
Nu mă grăbesc să spun stop unei relaţii și nu mă grăbesc deloc să o încep. Merg pe formula TOATE LA TIMPUL LOR și pe ideea CĂ DACĂ V-A FI, V-A FI și doar atît.
Nici în domeniul lucrului nu sunt mai harnică, fac totul doar cînd ”trebuie” cînd e necesar să mişc fundul pentru a reuşi la timp ceia ce trebuie de făcut. Am venit pe lume pe data de 2, într-o zi de joi, asta spune multe, spune multe pentru mine. Dacă era vineri și 1 ce treabă era să fie, da n-a fost! Atunci a fost să fie și eu fac lucrurile și aştept să se întîmple lucruri importante în viaţa mea, la timpul lor! nu mă grăbesc, că nu am unde. Ori mai devreme ori mai tîrziu toţi plecă. Cu toate că de multe ori spun: de ce nu am făcut asta mai devreme?
Dar asta este, sunt victima propriilor greşeli, sunt victima și rezultatul timpului.
ptintre primelerînduri
Iată-mă-s și eu!
Prima mea apariție unde gîndurile mele vor avea viaţă.
Am să scriu despre ceia ce simt, ceia ce GÎNDESC! Este cel mai corect așa. Am să pun la cunoștința tuturor gîndurile mele ascunse, ”filozofia” mea care nu v-a fi scrisă corect gramatical dar care v-a fi gîndită de două ori. Gîndită de suflet și gîndită de minte!
Prima mea apariție unde gîndurile mele vor avea viaţă.
Am să scriu despre ceia ce simt, ceia ce GÎNDESC! Este cel mai corect așa. Am să pun la cunoștința tuturor gîndurile mele ascunse, ”filozofia” mea care nu v-a fi scrisă corect gramatical dar care v-a fi gîndită de două ori. Gîndită de suflet și gîndită de minte!
 |
feelings
Abonați-vă la:
Postări (Atom)