despre nimic

E sîmbătă și terbuie să scriu, pentru că așa e regula, dar oare despre ce? Nu am despre ce să scriu.
Așa că am să umblu hai-hui prin capul meu și am să-mi pun ideile la lumină să le vadă cine vrea.
În acestă săptămînă ar fi trebuit sa scriu despre două lucruri. Tata și mama.
Pe 6 martie a fost ziua de naștere a tăricului meu. Pe data de 06.03.1956 s-a născut cel ce peste 35 de ani urma să-mi fie tată. Iar pe 08.03 lumea a sărbătorit ziua doamneleor şi a domnişoarelor, mamelor, surorilor, soţiilor, bunicilor. Într-un cuvîn s-au felicitat femeile. Acest subiect nu îmi prea produce mie bucurie, şi am eu explicaţiile mele. Nu vreau să ma bag şi pun punctul aici.
În acest mod nu am supărat nici pe unul, toate gîndurile au fost în mintea mea, toată afecţiunea a fost arătată la momentul potrivit, omului potrivit.
Am să încerc să "umblu" la ideile mele şi la gîndurile care îmi vin acum în cap pentru a scrie ceva.
Ce am observat eu în ultimul timp este ca dacă vreau ceva cu adevărat, pot realiza. Chiar daca acest lucruri trebuie de încercat poate de sute de ori, da într-un final reuşeşte. Aşa că vreau să cred că orice vis aş avea eu cu eforturi mai puţin titanice îmi va reuşi să îl văd împlinit.
Cel mai greu este să te debarasezi de acele chestii care ţi-au intret în suflet şi acele care ţin de caracter.
În suflet îţi poate intra doar anumite persoane şi atunci cînd acestea sunt nepotrivite şi te fac să suferi, este cel mai greu pentru suflet să supraveţuiască prefăcîndu-se că nimic nu s-a întîmplat. Acele persoane care îţi întretaie respiraţia atunci cînd le întîlneşti, cînd vezi că online şi nu te salută, cînd te uiţi la poza lor şi simţi că ţi-e drag.Aceste persoane dăunează grav pentru că la interacţiunea cu orgolui ele pot aduce  mari pagube sufletului dar şi persoanei în sine. Atunci cînd o parte din tine spune "el este perfect pentru tine" şi alta" da ce am găsit eu la el?”. Încerc să țin și eu piept acestui conflict interior gîndindu-mă la viitor și la faptul dacăa are sau nu loc acea persoană în viața mea, ajungînd la concluzia, că dacă își va face singur loc vă avea. Pentru că la momentul actual eu sunt prea confuză să iau anumite decizii care ar putea dăuna.
Și acum referitor la vicii...Offff ele pentru mine se agaliaza cu neputința. Cînd îmi este greu să ajung undeva, mă afund în ele. Vicii periculoase și mai puțin periculoase care spre bucuria mea nu ocupă așa mult loc în viața mea și nu îmi întorc programul cu susul în jos. Îmi fac ușor timp pentru ele pentru că implică activitatea mea zilnică numai că în exces. Dorm, mănînc stau la calculator în exces. Au fost perioade cînd ”paracticam” și alt ceva da am înțeles ca acele lucruri sunt doar un mod de a mă calma și de a mă feri de realitate. Viciile pentru mine reprezintă ceva ce nu poți spune lumii, ceva ce te face mereu să fi precaută.
Și cam atît pentru astăzi atît.