Suntem cei mai norocoși că ne-am născut în acestă eră, ca am avut prilejul să trăim în două secole, că am ajuns și am trecut cu bine de anii 2000 și uite acum ne bucurăm de acești ani frumoși puși la dispoziția noastră.
Sincer, mă simt norocoasă că nu m-am născut prin 1890, 1920 sau 1945 chiar și 1970. Eu mă bucur nespus de mult că m-am născut în 1991 și am ajuns sa trăiesc și în 2013.
Această epocă, aceste timpuri, aceste vremuri, această politică, acest modernism și postmodernism mă ajută perfect să mă simt împlinită.Pot face ceea ce îmi doresc, nimeni nu mă oprește, nimenu îmi interzice, nimeni nu mă dă afară din școlă, țară, nu îl amenință pe tata cu comsomolul. Nu risc deport, nu risc închisoare, nu am frică că o să mă despartă de sor-mea. Nu stau cu grijă că măine o să vină și o să-mi trimită familia cu japca în Siberia, că o să stăm în niște vagoane de fier fără aer, sau mai rău cu animale. Nimeni nu mă rîde că la vîrsta de 22 de ani nu sunt măritată și nici nu ma cerut nimeni pînă acum. Nimeni nu se teme de nimic, mai mult toți suntem liberi să facem ce vrem.
Suntem liberi să mergem pe drumul dorit și dacă nu ne place ceva suntem liberi să plecăm, acolo unde ne vor duce picioarele unde or vedea ochii și mai ales, unde ar vrea suflețelul nostru.
Nu cred că ar fi cazul să spun că noi în acestă lume modernă avem alte plîngeri legate de iPod, iPad și alte alea față de ceea ce vroiau altii de prin anii 50 și aveau aceeași vîrstă ca și mine.
Eu vreau să vorbesc despre politică, despre vremi și ce ne-au sau nu ne-au învățat ele pe noi.
Ce știm noi de la buneii noștri, prin cîte au trecut părinții, pentru ce s-au luptat ei și ce au vrut ei să obțină?
Dacă este să vorbesc despre persoana mea, cu părere de bine, tatăl meu s-a născut după război, însă bunelul a trecut prin două războaie. Asta mă doare pentru că el a suferit și cu ce s-au ales copii lui și soția, adică bunica. Bunelul meu a trăit mult, pentru că eu îl țin minte, a trăit mult în pofida faptului că în spatele lui erau urme de gloanțe și atunci cînd îl vedeam cu spatele gol de fiecare dată îmi spunea că a foste pe front, împușcat. Și aum stau eu și mă întreb, așa ca nebuna, sau poate ca înțeleapta, cine l-a trimis pe el acolo?
Cred că acum dacă s-ar întîmpla să mergă bărbații pe front, la cîtă democrație este nimeni nu s-ar duce, pentru că nimeni nu v-a putea fi impus să facă asta.
Cît de liberi suntem, avem o mulțime de obțiuni, drumuri, gusturi pentru a fi împlinite.
Mă simt fericită că sunt tînără și liberă, Mă simt fericită ca m-am născut acum și nu mai devreme ne mai vorbind de mai tîrziu. Mă bucur că am avut o copilărie frumoasă. Clasele primare cu băieți ce încă mă băteau, dar care astăzi mă salută. Adolescență cu fiorii prilelor ibiri reale, fără de calculator și telefon.
Mă bucur cam-am născut atunci si acum sunt tînără ca mai tîrziu să am o bătrînețe ușoară.
Sunt o norocoasă a vremilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu