versuri

Soldat eram și văi cutreeram
Ne ascundeam de gloanțe și noroi,
Soldeați eram și dealuri noi urcam
Ne ascundeam de vraja de război.

Eram încătușat de arme
Cu doruri de la casa mea,
Eram eu singur, fără apărare
Eram doar eu fără de viața mea.

Pe cap purtame eu miile de gînduri
Și ochii mei vedeau doar bucurii
Și cum vedeam eu casele în rînduri
Așa și gloanțele se aranjau urlînd.

Curgeau șiroaiele de lacrimi
Spălate cu sînge rece și noroi
Și gloanțele țîșneau în rînduri, rînduri
Am fost să fiu prins într-un război.

Și parcă ieri spuneau că se termină
Și dorul se va transforma-n iubiri
Și parcă ieri ziceau că o să vină,
Că o să ne întoarcem din război.

Și pentru cine s-a vărsat atîta sînge?
Și pentru cine noi am plîns atît...
Cînd astăzi nu avem recunoștință,
Cînd astăzi toți parc-au murit!

Toate lucrurile vin  și pleacă

Principalul e să știm a trece prin ele.

Toate lucrurule ne atacă

Important e să ajungem la stele.

Năvală de urme, de doruri, durere

Năvală de dragostea inimii mele,

De trecut, de prezent , viitor important

Năvală de speranțe ce nu au plecat.

Drumuri deschise mereu în calea noastră,

Drumuri asfaltate sau în noroi îngropate.

Cărări și uși ce le deschidem

Ochi, ce în final îi închidem.

Mă gîndeam unde s-ar putea termina,

Unde toate s-ar, sau nu s-ar încheia.

Cotituri, urcări, coborîri, refrene la indigo

O viață, un suflet, un om, un eco.

Mă gîndeam că toate ar putea începe și sfîrși

Acolo unde vrem noi,  unde putem, sau nu iubi.

Mă gîndeam că viața e dulce și cînd e amară.

Mă gîndeam că visez, dar lucrurile pleacă ca să apară.